Învierea Domnului, considerată cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, are ca etapă complementară postul, o călătorie spirituală în care credincioșii se înfrânează benevol de la mâncare, băutură, păcate de orice fel cu scopul de a se apropia de Dumnezeu. Pr. can. Emil Gîrboan, protopopul greco-catolic de Baia Mare, explică, în cele ce urmează, ce semnificații are concret Postul Paștelui, care sunt îngrădirile acestei perioade, dar, mai ales, punctează esența imaterială a acestui timp aparte de ajunare.
• locul de pornire în această călătorie…
Reporter: Suntem în Postul Paștelui, considerat “cel mai aspru post de peste an”. Cum este definit postul acesta și care sunt restricțiile alimentare pentru credincioșii greco-catolici?
pr. can. Emil GÎRBOAN: Eu cred că nu ar trebui să definim Postul Mare în termeni atât de exigenți – cel mai aspru, restricții alimentare; din start, cei mai mulți îl vor percepe ca fiind ceva greu, chiar insuportabil.
Haideți să-i dăm o definiție frumoasă care să ne încurajeze spiritual: Postul Mare este călătoria noastră spirituală spre Înviere.
În Cartea Triodului, Sfânta Biserică ne indică locul de pornire în această călătorie: porțile raiului, pentru că acolo și-a plâns strămoșul Adam păcatul după ce a fost alungat din paradisul pământesc: “Șezut-a Adam în preajma raiului și, de goliciunea sa, plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înșelăciunii celei viclene și am fost furat de ea și de mărire m-am depărtat… Livadă fericită, pomi sădiți de Dumnezeu, frumuseți ale raiului, acum vărsați lacrimi din frunze ca din niște ochi, pentru mine, cel golit și înstrăinat de mărirea lui Dumnezeu”.
• restricțiile alimentare
pr. can. Emil GÎRBOAN: În ceea ce privește restricțiile alimentare, precizări referitoare la post au fost făcute de Preafericirea Sa Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, în Decretul nr. 20/ 21.05.2009, intitulat: Postul și ajunul în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Pe scurt și cu referire la întreg anul…
Se postește fără carne și grăsimi de origine animală (peștele e admis): miercuri și vineri (dacă nu cad în anumite perioade când este dezlegare), în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în Postul Adormirii Maicii Domnului, în Postul Crăciunului și în Postul Paștilor (cu excepția primei săptămâni și a Săptămânii Mari).
Se postește fără carne, lapte și ouă, consumându-se numai pâine, fructe și legume: în prima săptămână a Postului Mare și în Săptămâna Mare.
Se ajunează, adică se mănâncă o dată pe zi, la ora 15, mâncare fără carne, lapte și ouă: în Ajunul Bobotezei, în Vinerea Mare, la Tăierea Capului Sf. Ioan (29 august), de Înălțarea Sf. Cruci (14 septembrie) și în Ajunul Crăciunului.
• postul alimentar, fără jertfă spirituală, este, cel mult, o cură de slăbire
R.: Cât de important e postul alimentar dacă credincioșii nu țin, în subsidiar, și postul spiritual?
pr. can. Emil GÎRBOAN: În zilele noastre, majoritatea credincioșilor cunosc și înțeleg importanța practicării spirituale și fizice a postului. Această instruire ne revine, bineînțeles, nouă, preoților: noi trebuie să folosim acest timp de har pentru a-i învăța pe oameni cum trebuie să parcurgă calea spre Înviere, cum să-L redescopere pe Dumnezeu.
Postul alimentar, fără jerfă spirituală, este, cel mult, o cură de slăbire, o dietă nefolositoare pentru zidirea sufletească. În acest sens, o veche și insistentă recomandare a Sfinților Părinți este următoarea: creștinii ar trebui să renunțe să se mănânce unii pe alții! Pare o exprimare foarte dură, dar atinge esența spirituală a postului. Doar astfel vom învăța să privim cu ochi curat veșnicia și ne reamintim cum arată Dumnezeu…
• menirea unui post adevărat
pr. can. Emil GÎRBOAN: Aș vrea să exemplific cu o pildă. Curând după ce s-a născut frățiorul ei, o fetiță a început să le ceară părinților s-o lase puțin singură cu micuțul. Ei se temeau că, așa cum sunt majoritatea copiilor de patru ani, s-ar putea simți geloasă și l-ar putea lovi sau zgâlțâi, așa că au refuzat-o. Dar fetița nu arăta niciun semn de gelozie.
Trata copilașul cu blândețe și dorința de a rămâne singură cu el devenea din ce în ce mai arzătoare. Așa că s-au hotărât s-o lase. Încântată, a intrat în camera copilului și a închis ușa, dar nu de tot – suficient ca părinții ei curioși să zărească ceva și să tragă cu urechea.
Atunci au văzut-o pe micuță cum s-a îndreptat liniștită către frățiorul ei, și-a pus fața alături de a lui și i-a spus încet: Bebe mic, spune-mi și mie cum mai arată Dumnezeu. Eu încep să uit!
Iată menirea unui post adevărat: să ne reamintim cum este Dumnezeu, să ne reamintim cât de milostiv este Dumnezeu și să ne străduim să-i fim tot mai asemănători, adică… mai buni.
• “să ne străduim să postim de păcate!”
R.: Mulți cititori ne-au întrebat: este păcat dacă nu țin post alimentar?
pr. can. Emil GÎRBOAN: Vreți să vă spun ce scrie în Catehism? Porunca a doua bisericească precizează: Să ții posturile rânduite de sfânta Biserică și să nu mănânci carne în zilele oprite! Deci da, este păcat să nu țin postul dacă sănătatea și vârsta îmi permite, iar pentru cei care nu pot practica postul alimentar din motive medicale, recomandarea stăruitoare a Bisericii este să postească de păcate. Cu referire la acest aspect este amintită, în vechile scrieri, o revelație a Sfântului Macarie cel Mare prin care ni se atrage atenția asupra unui adevăr profund: diavolul nu mănâncă deloc, dar nu se abține niciodată de la păcate. Prin urmare, să ne străduim să postim de păcate!
(va urma)
