Ca jurnalist ești obișnuit să scrii despre alte persoane, să reflecți trăirile și sentimentele altora, astfel încât momentul în care ești pus în situația de a te opri din analiza celor din jur și să îți întorci privirea înspre tine pare un test greu de trecut.
În momentul în care m-am așezat în fața tastaturii de scris, mi-a venit în minte “tema pentru acasă” dintr-un roman al autorului basarabean, Nicolae Dabija. Acolo elevii aveau de răspuns la întrebarea: “A fi om e o artă sau un destin?” Aceeași întrebare mă frământă și în cazul meseriei de ziarist: O fi artă sau un destin să fii ziarist? Cred că ambele. E o artă să fii ziarist, pentru că, dincolo de rolul introspectiv și critic pe care îl deține din această postură, jurnalistul are darul de a putea pune în evidență lumina din om. Pe de altă parte, cu siguranță a fi ziarist e și un destin pe care trebuie să ți-l asumi și să îl împlinești cu dăruire și să nu-ți pierzi niciodată entuziasmul cu care ai pornit pe acest drum.
Cred că aceasta e calitatea pe care am apreciat-o mereu la echipa de la “Graiul Maramureșului”, faptul că, ani întregi, oamenii din colectivul redacțional s-au încăpățânat să-și împlinească menirea prin scris. Întregii echipe ce și-a urmat destinul de ziarist de-a lungul tuturor anilor i se datorează acest moment aniversar în care “Graiul Maramureșului” sărbătorește 10.000 de numere. Nu pot decât să mă bucur că am ajuns să fac parte din acest colectiv redacțional, deși aș putea spune că sunt una dintre cele mai tinere membre în echipa cotidianului, dacă ne referim la vechime.
Venită din spațiul audio-vizual, acolo unde informațiile trebuie să fie mult mai bine structurate, mai concise și uneori mai “superficiale”, iată că a fost nevoie să fac o schimbare în modul de a scrie, de a mă exprima și, profitând de libertatea de exprimare pe care ți-o oferă spațiul print, recunosc că, uneori ideile se cam înghesuie pe hârtie, motiv pentru care ajung să fiu temperată de redactorul-șef, din cauză că ba textele, ba titlurile sunt prea lungi.
În rest, mă străduiesc să le vorbesc oamenilor despre cultură, despre religie și tot ce ține de partea duhovnicească din Ortodoxie, dar scot în evidență și aspecte din viața socială, din piața muncii, sindicate, administrația județeană, iar recent m-am orientat și înspre partea mondenităților, pentru că e curios să descoperi fața nevăzută a oamenilor aflați în linia întâi în viața politică, administrație etc.
Dincolo de provocările de zi cu zi ale meseriei de ziarist, nu pot să trec cu vederea echipa din care fac parte. Sunt parte integrantă din “Biroul Vesel” și da, viața de ziarist e minunată atunci când ai lângă tine și oameni cu care să împarți bucuriile, tristețile, dar mai ales oameni care te susțin și te încurajează sau trăiesc cu intensitate alături de tine momentul în care descoperi un subiect de prima pagină. Așa că, Graiul Maramureșului, la cât mai multe aniversări! La mulți ani!
