Am revenit zilele trecute la singuraticul sequoia din Ardusat, în fostul parc al castelului Degenfeld. Tot singur, stingher şi unic oarecum, dominând întreaga vegetaţie.
Locul nu e plăcut de vizitat. De la gunoaiele din parcarea de la bazinul de apă, la noroaiele prin care trebuie să treci ca să ajungi la el, nimic nu sugerează c-am avea de-a face cu un copac unic şi rar, adus când cu ambiţiile grofilor de a face parcuri măreţe, inclusiv parcuri de vânătoare, cu animale aduse de aiurea, la noi. Sequoia al nostru nu are nicio şansă să se înmulţească, singur fiind, aproape c-ar merita ajutat. Măcar cu o alee spre el…
Acum e încercuit dar ce folos accesul către el nu exista. Terenul pe care se afla e înconjurat de gard electric fara a lăsa o poteca către acesta. Păcat.
Ar fi frumos imprejmuit la un 5-10 metri de tulpina sa nu ii se compacteze radacinile. Si o potecuta spre el. E superb, se vede de la zeci de kilometri. Nu stiu daca puietii ar supravietui, cei rasariti din seminte, dar e posibil, daca ar avea o zona de protectie in jur. Pe dealul/varful din apropiere, unde este ceva statie si antene, este si un platan super batran, scorburos. E impresionant.
Frumos descris și civilizat. M-ați făcut curios. Mulțumesc!