Surprize maramureșene • Aproape fiecare localitate deține rarități impresionante

Departe de a se vrea un apel la patriotism local, textul de față vrea să vă atragă în a (re)descoperi Maramureșul și atât. Suntem faini, dar nu încercăm să spunem că Maramureșul “bate” Apusenii sau Thailanda. Avem enorm de lucru în a pune în valoare ce avem, avem enorm de mult de lucru în a fi primitori deși ne împăunăm cu ospitalitatea noastră neaoșă. În realitate, foarte greu mai primești un pahar cu apă prin sate, fie că vorbim de Codru, Chioar sau Valea Izei. Oferta naturală în schimb e una de vârf. Și ea uneori dosită, de-ar fi să amintim doar peștera de talie internațională Ponorul Jitelor, ascunsă sub crengi și fără traseu de acces. O găsești, bine, nu… ghinion!

Nord de Maramureș, impresionant

Pornind dinspre Remeți, de la margine de județ, pe Culoarul Tisei, nu poți să nu te oprești în Teceul Mic, la școala pe a cărui perete exterior sunt trecute nivelurile apei la toate inundațiile majore. Școala e în picioare, nefolosită, dar acel grafic e o lecție de istorie greu de digerat.
În Săpânța, încercăm să nu vedem abuzurile asupra naturii și preferăm să vedem locul „Două ape”, unde la distanță de un metru-doi sunt două izvoare, la drum, unul cu apă dulce și unul cu borcut.

Sighetul ar trebui menționat aici prin el însuși, e tot o raritate și o curiozitate: cel mai vizitat loc e o închisoare, cel mai cochet și mai luxos loc e o sinagogă, e locul în care poți auzi în centru vorbindu-se 4-5 limbi. E o minunăție de oraș, ce ar trebui conservat ca atare.
La Bistra, deja pe Valea Vișeului spre Culoarul Tisei, poți găsi cu mare noroc atât orhideea super-rară Papucul Doam­nei, cât și imensul șarpe al lui Esculap. Plus urșii care s-au învățat atât de mult la prunii sătenilor, că nu-i lasă să se apropie, sunt ai lor!
Intrăm apoi spre Repedea, unde natura impresionantă e împletită cu abuzul asupra ei, de-ar fi să amintim doar prospecțiunile de uraniu lăsate să deverseze în râurile ce ajung în localitate.

Mai sus, în Poienile de sub Munte ai șansa să vezi, nu pentru multă vreme, viața de cătun de odinioară, chiar dacă apar în ele, la mult peste 1.000 de metri altitudine, și viloacele făcute din bani munciți cu greu prin străinătăți. Continuăm traseul pe Valea Vișeului și intrăm în orașul Vișeu de Sus, unde observăm nu atât mocănița și valea Vaserului, cât cimitirele vecine, cel german al țipţerilor, ce are la loc de cinste soldați germani din Primul și al Doilea Război Mondial, cât și vecinul, cimitirul evreiesc mare de tot. La o sută de metri distanță, un mesaj destul de interesant am zice.
În Borșa, trebuie să abordăm situația exact ca la Sighet… e orașul în sine o raritate și o curiozitate. Sătucul de case de lemn ce a ars de câteva ori a devenit un oraș plin de vile mult prea mari, înconjurat ba de natură abuzată gen Baia Borșa, ba de natură monumentală spre Rodnei. De la cocoș de munte și capră neagră și marmote la floare de colț, la rododendron sau bulbuci de munte. În Borșa trebuie doar să caști ochii și dai de ciudățenii, la fel ca de frumos.

Pe Valea Izei intrând în căutare de rarități, ar trebui să reții că Ieudul a avut Codicele, cea mai veche carte scrisă în limba română. Săcelul are Izbucul Izei, locul unde un râu abia născut face o frumoasă piruetă subterană, după care iese de sub o stâncă, impresionant.
Vadu Izei ascunde bine, pe drumul spre Valea Stejarului, acele roci vulcanice perfect rotunde, prinse în perete de rocă vulcanică de alt tip.
În Desești, deasupra, e atât imensul Câmp Tătaru, de abia-l cuprinzi cu ochii, cât și Cheile Tătarului, unic defileu în andezit din România.
În Ocna Șugatag au foste mine de sare devenite lacuri sau doar clopote subterane încă nesurpate.
În Budești, pe Cosău, între iarnă și primăvară, în anume condiții, se ridică de pe râu impresionanți pereți și bucăți de gheață. Și apoi, perfect conștient că ai uitat cu siguranță locuri și rarități importante în Maramureșul istoric, trecem muntele Gutâi, spre sud. Nu înainte de a vedea Gutâiul dinspre Giulești, cu forma perfectă de fost crater vulcanic scurs spre Breb.

South of heaven, vorba rockerului

Trecând Gutâiul, dar nu foarte departe, în Cavnic avem o cascadă unică, ce iese direct din gură de mină. În Baia Sprie, avem un unic Lac Albastru, dar să nu ne grăbim foarte tare…el are un frățior mai mic și ignorant, în curtea minei, de asemenea mai are o demonstrație “de principiu” în comuna Băiuț.
În Dănești ar mai fi de văzut și stânca P…la Calului, ce ar trebui văzută o dată în viață, indiferent ce gen ești. Sau al cui gen.

Ar trebui să găsim ceva unic și-n Baia Mare, nu? Greu. Nu reușim, nu că n-ar fi, cât că orice găsim pozitiv surprinzător, găsim pe loc ceva monumental surprinzător… negativ.
Ne îndreptăm atenția spre Țara Codrului, unde, în Ariniș, avem surprinzător de frumoase cruci celtice de piatră, conservate bine. Mai era una în Șurdești și o alta în Remecioara, nu le-am mai revăzut.
În extravilanul comunei Valea Chioarului și până spre podișul Someșan avem peșteri și crevase carstice, aproape deloc băgate în seamă.
Nu foarte departe, în Hovrila, avem (uneori, pe vremea prunelor) o cascadă neagră-de borhot. Dar tot la categoria Ape, avem lacuri pe halde de steril, cu pește, păsăret. Uite cum putem “lăuda” și Baia Mare, subit.
În Șurdești, la Bozânta, în Strâmbu Băiuț, sunt asemenea ape stocate pe depozite de steril, ce au prins viață. La cealaltă extremă. În zona apelor, e Defileul Lăpușului de peste 30 de kilometri, de la Răzoare la Remetea.
În Țara Lăpușului avem pârâul Baba ce, pe vreme de vară, dispare total în subteran și iese înapoi abia în județul Sălaj. În Groșii Țibleșului, avem interesanta stâncărie Casele Bozghii, pe Minghet, dar și Grădinuța Fetei Mumei Pădurii de sub Arcer. Și încheiem, deocamdată, cu Băiuțul, cel ce are izvor pulsatoriu, ape albastre și alte cele.
Cu convingerea clară că am scăpat pe drum rarități și surprize importante, evident vom reveni asupra subiectului. Ce ziceți de o peșteră cu comori în care s-au băgat localnicii și au omis că nu e oxigen, de s-au găsit oasele lor? Dar de sătucul temporar cu văcăriște, așezat dincolo, în munți, în Ucraina? Cu siguranță, revenim.