Surorile baziliene de la mănăstirea greco-catolică “Sfânta Maria” din Baia Mare participă astăzi, 15 iulie, la Cluj-Napoca, alături de un grup de tineri, la manifestările prilejuite de sărbătorirea a 75 de ani de istorie a Surorilor Ordinului Sfântul Vasile cel Mare – provincia ,,Inima Neprihănită a Sfintei Fecioarei Maria” din România, unde vor prezenta sceneta “Credință și viață”. Programul va culmina mâine, 16 iulie, cu Sfânta Liturghie Arhierească, ce va avea loc la mănăstirea “Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, începând cu ora 10, și va fi transmisă în direct atât de Radio Maria, cât și de Maria TV.
• congregație născută în prigoana dezlănțuită
În urmă cu 75 de ani, în Biserica Greco-Catolică din România, se năștea o nouă congregație de surori greco-catolice, în Eparhia de Cluj-Gherla.
„Era 1948, an de tristă amintire pentru România și Biserica Greco-Catolică deoarece este anul în care a fost scoasă în afara legii, când cei fără Dumnezeu au condamnat-o la moarte. Însă, punând-o în pământ, s-a împlinit Cuvântul lui Isus «Bobul care cade în pământ dacă moare, aduce mult rod», dă viață. Iată că, în prigoana deja dezlănțuită, în durerile morții, ia naștere noua Congregație de surori greco-catolice. Chiar dacă s-a născut în vremuri foarte grele, fiind condamnată la moarte chiar de la fondare, a supraviețuit în mod miraculos”, subliniază Maica Veridiana, superioara provincială a mănăstirii “Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca.
Fondatoarea Congregației surorilor baziliene în România a fost Maica Ana Maria Fekete, care a știut să treacă plină de încredere și speranță prin toate încercările și piedicile ivite în cale.
„Viața ei, la fel ca și a surorilor care au intrat ulterior în această Congregație a fost o eternă liturghie, o lumină care a arătat mereu Drumul credinței mai ales în bezna cea mai adâncă a ideologiei propagate de regimul comunist. Intrată în mănăstire la 18 ani în Congregația surorilor de caritate (Vincentine), urmează Școala sanitară apoi, după o lungă perioadă de muncă în spital, în 1940 (în timpul războiului), locuiește în Ungaria unde se ocupă de răniți. După patru ani, în toamna anului 1944, se întoarce la Gherla la cererea unui preot de a însoți un ofițer grav bolnav. Apoi, preia conducerea Azilului de bătrâni urmând sfaturile preotului Leon Manu, azilul fiind transformat în mănăstire, deoarece aici se celebra zilnic Sfânta Liturghie, iar Sfântul Sacrament era păstrat permanent în capelă, pentru mângâierea și întărirea sufletelor”, explică Maica Veridiana în cartea intitulată ,,Aspecte din istoria Surorilor Baziliene din România – Fondarea și perioada de persecuție 1948-1989”.
• “când Dumnezeu locuiește în inima ta (…) nu te mai sperie nimic”
Din nefericire, în anul 1948, surorile au fost alungate de la azil, însă Maica Ana Fekete se întoarce la Gherla după trei săptămâni și, cu ceva bani primiți de la familie, cumpără o casă mică, aceasta fiind prima casă a surorilor baziliene.
„În această perioadă, deși erau urmăriți de Securitate, călugării iezuiți s-au ocupat în mod cu totul special de surorile baziliene. Părintele provincial Cornel Chira se minuna de curajul și avântul acestor surori, astfel că adeseori le zicea: «Puternic este harul lui Dumnezeu că ce altceva v-a adus în aceste timpuri și vă ține aici decât harul Lui. Nu vă atrage nici mănăstirea, nici capela, nici haina, nici liniștea locului, căci nu aveți nimic din toate acestea». Într-adevăr, când Dumnezeu locuiește în inima ta, când mergi mână în mână cu Atotputernicul, când încerci să îți trăiești viața după Voia Lui, nu te mai sperie nimic, nu mai tânjești după nimic deoarece El îți oferă acea pace, liniște, mulțumire, fericire și împăcare pe care nu ai cum să o găsești în altă parte”, punctează sora Veronica, superioara mănăstirii “Sfânta Maria” din Baia Mare.
În iulie 1959, Maica Ana este arestată și, în timpul executării condamnării de patru ani, boala TBC de care suferea încă din timpul războiului revenise cu și mai mare forță.
„După eliberare, nu a fost lăsată să locuiască cu surorile, ci au dus-o într-o casă cu alte femei, foste deținute politic. La sfârșitul anului 1964, boala s-a agravat și mai mult, iar ea a căzut la pat. Într-o zi, le-a spus surorilor: «Acum, mă duc în Cer și, de acolo, am să mă rog pentru mica comunitate». După moartea ei, surorile au plecat de la Gherla, fiecare căutând un loc de muncă pentru a se putea întreține”, amintește Maica Veridiana în aceeași carte ,,Aspecte din istoria Surorilor Baziliene din România”.
• refondarea comunității în clandestinitate
Anul 1970 reprezintă pentru surorile baziliene un suflu nou sau o refondare a comunității prin pr. Sabin Dăncuș ieromonah bazilian, apoi, în perioada 1978-1989, se poate spune că a fost o perioadă de înflorire a comunității, o abundență de vocații tinere, deși totul se desfășura în clandestinitate.
„Nu degeaba Biserica Română Unită a primit apelativul de «Biserica din catacombe». Dar, așa cum spunea atât de frumos Tertulian, în secolul al II-lea, «Sângele martirilor este sămânța creștinilor», după această perioadă de calvar, vocațiile au continuat să existe, iar comunitatea s-a îmbogățit cu alte tinere dornice să slujească în via Domnului. Astăzi, ne simțim cufundate într-o istorie minunată de har și binecuvântare! De aceea cu bucurie și emoție, cu recunoștință și mulțumire celebrăm acest An Jubiliar al Surorilor Baziliene din România. Ne amintim de credința și de curajul fondatorilor și al primelor surori care ne-au transmis Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales prin mărturia vieții. În același timp, privim lucrarea minunată pe care Dumnezeu a făcut-o în comunitatea noastră de-a lungul acestor ani”, mărturisește Maica Veridiana.
• povestea așezării surorilor baziliene în Baia Mare
În 1993, Surorile Baziliene au primit ca donație toată proprietatea inginerului Victor Vasile Pașca și a soției lui, Mioara, care lasă un testament spiritual nepoților lor, unde își exprimă dorința ca pe Dealul Crucii să fie construită o mănăstire de pelerinaj.
În același an, au venit de la Cluj cinci surori baziliene care au fondat prima comunitate baziliană, pe Dealul Crucii.
În 1995 s-a amenajat o altă capelă, deschisă și pentru credincioși. Tot în 1995 s-a amenajat Calea Crucii și grota Maicii Domnului. Doi ani mai târziu, s-a binecuvântat terenul și s-a pus piatra de temelie pentru construirea bisericii. În 1998, s-a construit biserica din lemn.
În 1999, s-a completat mobilierul din biserică, iar pictura icoanelor de pe iconostas s-a făcut în același an. Masa Sfântului Altar conține moaștele Sf. Părinte Papa Pius al X-lea.
În 2002, s-a construit altarul de vară din fața bisericii. Din 2002 până în 2004, s-au construit 12 căsuțe pe platforma din dreapta Centrului de Spiritualitate.
Mănăstirea „Sfânta Maria” de pe Dealul Crucii găzduiește în fiecare an atât exercițiile spirituale cu preoți, preotese, laici, persoane consacrate, cât și tabere de copii sau tineri, care se organizează, de obicei, vara.
„Avem exemplul predecesorilor noștri, avem lecțiile de viață ale acestor persoane sfinte care au știut să îndure toate suferințele și toată prigoana, cu demnitate și curaj. Așadar, avem de la cine să învățăm… Iar noi, doar prin Rugăciune și prin exemplul personal, o să reușim să transformăm lumea din jurul nostru într-o lume mai bună. Prin urmare, în această zi (și nu numai), inimile noastre să se îndrepte către Ceruri cu mulțumiri și imnuri de laudă, cu rugăciuni fierbinți”, spune sora Veronica, superioara mănăstirii “Sfânta Maria” din Baia Mare.
