Realitățile le știm: Maramureșul a fost foarte poluat de-a lungul deceniilor de industrie minieră susținută, evident și înainte, dar nu la asemenea nivel. A murit mineritul, a murit industria aferentă, teoretic am sta bine, nu? Păi nu. În cele ce urmează vedem că amestecul nefericit de “poluare istorică”, încălzire globală și consum isteric al resurselor de apă, plus generarea de gunoi ce naşte monștri.
Pentru început, date oficiale: Apele folosite pentru alimentări cu apă din Maramureș nu sunt tocmai conforme. “Zonele critice cu parametri neconformi sunt: Cicârlău, Stremț, Gârdani, Valea Chioarului, Rogoz pentru amoniu, Băița pentru clor rezidual, Ardusat pentru arsen, Satu Nou de Jos, Cicârlău, Tăuții-Măgherăuș, Recea, Oarța de Jos pentru pH, Cicârlău pentru cadmiu, Tăuții-Măgherăuș pentru fier, Tăuții-Măgherăuș, Seini, Valea Chioarului pentru duritate”. 
Dar vine cealaltă veste. Până și apele care ar fi ceva de capul lor, în aval de orașe pleacă încărcate cu „prinos” de la canalizările orașelor. „În anul 2010, în județul Maramureș s-a evacuat în emisari un volum de 12.665.851 metri cubi ape uzate orășenești care sunt epurate în 13 stații de epurare cu treaptă mecanică și biologică și în 4 stații de epurare numai cu treaptă mecanică”. Așa se face că starea ecologică și chimică a cursurilor de apă din Maramureș arată corect că Cisla, Cavnicul, Firiza și Ilba au stare proastă, dar râurile în care se varsă… adică Vișeul, Lăpușul, Săsarul și Someșul sunt OK. Cum așa? Să nu uităm apele de mină, da? Cel mai clar și simplu exemplu ne dă valea de pe strada Nucului din Baia Mare, ce curge nestingherită și neepurată spre Săsar… care curge în Lăpuș, care curge în Someș.
Iar dacă vă imaginați că pânzele freatice stau mai bine, ape subterane fiind, ne-am băgat nasurile/jegurile și acolo. „Referitor la calitatea apei potabile din fântânile domestice din mediul rural, concluziile Direcției de Sănătate Publică Maramureș sunt următoarele: 31,25 % din totalul de probe analizate chimic au fost necorespunzătoare, înregistrându-se depășiri la: amoniu, clor rezidual, arsen, pH, cadmiu, fier, duritate. 82,55 % din totalul de probe analizate din punct de vedere bacteriologic au fost necorespunzătoare, situația se datorează în primul rând amplasamentelor necorespunzătoare față de potențialele surse de poluare, dar și neîntreținerii periodice corespunzătoare prin lipsa dezinfecțiilor”, zice același Profil de Mediu al județului Maramureș. Adăugăm la listă solurile poluate cu metale grele, în Baia Mare, Tăuții-Măgherăuș, Recea, Ilba, Nistru, Băița, Baia Sprie, Herja, Cavnic, Băiuț, Baia Borșa. 
E vorba de iazuri și halde, care în aceste zile ridică nori de praf. Dar nu e doar atât. O recentă vizită la iazurile ecologizate (!!!) arată cum apele de pe și de lângă halde curg nestingherite în râuri. Am fost la Șurdești – Cavnic și la Plopiș. Da, s-a prins iarbă, sunt mesteceni și salcâmi, am găsit chiar vizuini de vulpi, săpate în steril! Dar apa curge la vale… De pe iazul Aurul se evaporă tot timpul verii apă cu încărcătură de cianuri, așa că… privind fenomenul în ansamblu, suntem în continuare poluați în apă, aer și sol, fără încetare, de cel puțin 50 de ani încoace. Avem în Maramureș 428 hectare de iazuri de decantare, 12 hectare de depozite pirite, 67 de hectare de foste fabrici care au lucrat cu cele de mai sus, 93 hectare de halde de steril minier. Un total de 602 hectare contaminate!!! Am revenit recent și la iazul ce devine lac de la Strâmbu Băiuț, ce încet – încet va curge spre drumul județean… acolo e lac roșu!
La toate acestea, se mai adaugă, la vremuri noi, gestionarea defectuoasă a deșeurilor menajere, care evident poluează mediul, dacă e doar să ne gândim la mustul acela – levigatul- ce curge din gropile de gunoi băimărene/groșene spre Lăpuș, pe la marginea pădurii, foarte frumos canalizate…
