• Urmare din nr. 1029/19 august 2023 •
Preotul Dorel Michiș de la Parohia Ortodoxă din Dănești a amintit în numărul precedent din cotidianul „Graiul Maramureșului” întâlnirea plină de har pe care a avut-o cu ÎPS Justinian Chira, atunci când a primit hirotesia întru duhovnic. O întâlnire „între har și dar” cum a catalogat-o preotul duhovnic. De la acel moment încărcat plin de emoție au urmat alte clipe de taină, petrecute în preajma Înaltpreasfințitului Justinian Chira, cel care i-a fost alături în slujirea sa preoțească, una deloc ușoară, mai ales că ajunsese „păstor” de suflete într-o localitate „divizată”, cunoscută pentru contradicțiile religioase.
Inspirat de Duhul Sfânt, preotul Dorel Michiș a avut ideea să își înceapă misiunea la Biserica Ortodoxă din Dănești, cu o Liturghie Arhierească. Așa că l-a invitat la biserică tocmai pe episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului, ÎPS Justinian Chira. În timp, ierarhul avea să vină în sat și cu ocazia altor slujbe. De fiecare dată prezența sa era o adevărată binecuvântare pentru comunitatea din Dănești.
„După instalarea mea ca preot paroh în localitatea Dănești, din Protopopiatul Baia Mare, la 20 iulie 1998, toată lumea se întreba ce voi reuși acolo și cât voi rezista în condițiile în care, înaintea mea, într-un interval de opt ani, această parohie cunoscuse nu mai puțin de cinci preoți. Comunitatea era divizată, biserica în construcție, casa parohială fusese cedată în urma tensiunilor și agresiunilor fizice și verbale, încrâncenărilor, orgoliilor și ambițiilor. Când m-au întrebat credincioșii mei: «Cu ce începem, Domnʼ Părinte?» le-am oferit un răspuns la care nu se așteptau: «Începem cu o Liturghie Arhierească. Avem nevoie de binecuvântări și încurajări arhierești!» Ei mi-au răspuns: «Păi ăsta va fi ultimul lucru, când biserica va fi gata!» Nu m-au înțeles enoriașii mei, atunci, ba mai mult, unii dintre ei murmurau, pe ascuns, că deja râvneam la distincții, deși abia fusesem instalat în parohie. Îmi amintesc bine cum am găsit Dăneștiul, la instalarea mea acolo, iar astăzi se poate observa că arată cu totul diferit. Nimeni nu se întreabă de ce, dar poate că acesta este un bun prilej de a răspunde la această întrebare: pentru că am reușit, într-un interval de doar 10 ani (din 1998 până în 2008), să fac în așa fel încât să avem, în mijlocul nostru, prezența Înaltpreasfințitului Justinian, prin Liturghii Arhierești în anii: 1999, 2000, 2007 (cu prilejul sfințirii și inaugurării Complexului balnear ,,Secret Garden”) și în anul 2008, cu ocazia sfințirii celor două clopote, din cele patru urcate și așezate în turnul bisericii”, a relatat preotul Dorel Michiș.
De binecuvântarea arhierească a avut parte preotul Dorel Michiș și în momentul în care a început construcția noii biserici din sat. În doar patru ani, biserica a fost gata.
„În anul 2000, în timpul Sfintei Liturghii săvârșite în construcția noii biserici, priveam descumpănit, alături de Înaltpreasfințitul Iustinian, la cărămizile dezgolite, pe care credincioșii noștri, încercând să confere o notă festivă evenimentului, le-au acoperit cu cergi și țoluri viu colorate, după specificul tradițional al zonei, și-i spuneam: „Ce bine ar fi ca în zece ani de zile să fie măcar tencuite aceste cărămizi și apoi om mai vedea!…” Răspunsul primit de la Înaltpreasfințitul Iustinian a fost simplu: „Roagă-te, Părinte Dorel!…” Cine ar fi crezut atunci că, în patru ani de zile, biserica nu va fi doar tencuită, ci va purta veșmânt pictat în frescă, pe o suprafață de 2000 m² și, după doar șase ani de zile (la 21 mai 2006) va fi sfințită de către Preasfințitul Iustin”, a adăugat preotul Dorel Michiș.
(va urma)
