Cu scriitorul Alexa Gavril Bâle împărtășesc un destin geografic și unul literar. Dacă satele noastre natale sunt despărțite de un munte, între Desești și Cetățele străjuiește Gutâiul, pe noi, oamenii, ne-a unit miracolul cuvintelor. Spunea, cu un prilej, Roland Barthes că poezia ilustrează un raport privilegiat între apropiere și depărtare. Din această perspectivă privesc creația – poezie și proză – a lui Alexa Gavril Bâle, cu izbânzi valorice care îl individualizează. Scriitorul, inspirat și cutezător, și-a trasat un ținut al lui, peste care este stăpân, și de care se ține seama. Rând pe rând, au bătut la porțile operei lui critici, confrați și cititori. Au gustat din roadele imaginației, pusă pe portative care ascund muzici cântate în primă audiție, dar și instantanee cu tensiuni care dau profunzime poeziei. Dar și textului epic.
Școlit în atmosfera culturii clujene, peste care mai pluteau aripile echinoxiste, scriitorul a știut să-și aleagă drumuri sigure prin ținutul pe care-l are în grijă. Este născut în 4 septembrie 1963, în Cetățele. Este doctor în medicină veterinară și licențiat în teologie catolică, profesând ca medic veterinar concesionar în comuna Șișești. A publicat patru cărți de proză, șase culegeri de poezie, trei culegeri de folclor și două cărți de specialitate (medicină veterinară). A publicat în majoritatea revistelor literare din țară. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Reprezentanța Maramureș. Opera lui s-a bucurat de o bună primire din partea criticii literare, fiind răsplătită cu mai multe premii.
Fără teama de a greși, spun că Alexa Gavril Bâle este un scriitor distinct al generației sale. Are nevoie de o voce critică autorizată, pentru a-i cristaliza harul liric și epic, esențial. Eu, ca un iubitor de poezie, m-am apropiat cu câteva păreri de creația lui Alexa. Tocmai pentru a provoca deschiderea evantaiului. Cert este că am auzit sunetul original al globului de cristal. O muzică rafinată, cuceritoare, apropiată sufletului și minții. Scriitorul și-a găsit calea proprie prin care își face cunoscut discursul liric și epic, îndepărtându-se de posibile modele. Coerența poemelor confirmă consecvența cu sine însuși a eului liric. Poezia lui este și un spectacol din teatrul ținutului pe care îl are în stăpânire.
Sensul august al realității, cu toate luminile și negurile sale, este transfigurat, marcând devenirea întru frumusețea revelației. Convingătoare mi se par și poemele cu substanță creștină, în care autorul ne atrage în clepsidra meditației, adică fiecare om are privilegiul de a folosi clipa pentru a câștiga veșnicia. Este o poezie a căutării celuilalt, dar și a căutării de sine. Prozatorul Ioan Groșan, evocând o întâlnire de la Ocoliș, dimpreună cu poetul Ion Mureșan au fost impresionați de forța imaginilor și a verbului, ce le aducea aminte de Ioan Alexandru, cel tânăr. Poetul Nicolae Scheianu crede că „Alexa Gavril Bâle este un poet surprinzător și fascinant, posesorul unui timbru literar personalizat. Este un poet de sugestie, un poet de stare, din versurile căruia răzbate o tristețe surdă, asumată, profundă, cu înțelesuri metafizice evidente.”
Scriitorul clujean Horia Muntenuș i-a surprins mai exact traiectoria lirică: „Alexa Gavril Bâle este un poet al rezonanțelor lirice, pe care le întâlnim doar în autenticul poeziei. Stilistica sa se află în congruență cu substanța epică revendicată, în mod organic și obligatoriu, de lecția poemului. Este și inovator și conservator, totodată. Poartă cu sine atât decența expresiei, cât și formulări inedite, pe deplin justificate în contextul înnoirilor poetice. Pentru că poezia este o vibrație care are nevoie mereu de înnoiri expresive. În raport cu starea literaturii contemporane, Alexa Gavril Bâle nu este în contratimp, ci în avangardă.”
Acest text se vrea o urare pentru prietenul meu, care, zilele trecute, a împlinit șase decenii de viață. Țin să spun că este un autor stăpân pe uneltele sale! Alexa Gavril Bâle este un poet, un prozator pe care se poate conta. Ani mulți și inspirați! Și multe cărți care să ne bucure spiritul.