Unde dai, unde crapă • Globalizarea are efecte asupra identității Maramureșului

Să nu fim fățarnici și să nu ne mințim, încă de la început. Actuala față a societății are și efecte pozitive majore… în ultimii 50 de ani, Omenirea a avut o evoluție tehnologică imensă, majoră. Cu efecte asupra comunicațiilor, medicinei, transporturilor etc. Nu se poate contesta. La fel, aplicat la Maramureș, în locuri unde abia ajungeai cu căruța, în cătune fără curent, ai acum Internet, telefonie mobilă, asfalt, apă curentă, iluminat public cu fotovoltaice. Și totuși, în goana după tehnologie, pierdem ceva pe traseu. Să fie sufletul, să fie trocul cu Faust?

„Globalizarea este procesul de integrare internațională care rezultă din schimbul de opinii, produse, idei și alte aspecte ale culturii la nivel mondial. Progresele în transport și infrastructura de telecomunicații, inclusiv dezvoltarea telegrafului și a urmașului său, Internetul, sunt factori majori în globalizare, generatoare de interdependență în continuare a activităților economice și culturale. Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb”, ne învață wikipedia.
În mediul de după cel de-al Doilea Război Mondial, stimulat de către instituții economice internaționale și programe de reconstrucție și dezvoltare, comerțul internațional a crescut brusc. Începând cu anii ’70 efectele acestui tip de comerț deveneau mult mai vizibile atât în privința beneficiilor, cât și ca efecte distrugătoare. Să aplicăm deci, cu vorbă și cu imagine, efectele globalizării și ale mondializării, la Maramureș.

Efecte și efecte

Printre cele mai urâte efecte negative se numără distrugerea tradițiilor și pierderea identității. Când vezi clop de paie făcut în China, sau cămeșă de Maramu’ tot de China, știi că avem o problemă. Apoi vezi poarta de inox în locul celei de lemn, gardul, dar mai rău de atât, vezi poarta de lemn făcută aiurea, cică modernist. Vezi parada portului popular făcută numai pentru poză și filmare. Vezi strigătura și tradiția făcute cu ochii la cameră, apoi, țuști înapoi în blugi. Apoi, vezi cum produsele naturale, firești, s-au transformat tacit, pervers cumva, din „naturale” în „naturiste”, mâncarea firească, din grădină, nu e OK dacă nu e cu eticheta verde eco-bio, deși pute a oaie, de parcă ar fi firesc să fie și altfel. Marii gânditori ai lumii antiglobalizare au definit industria alimentară foarte simplu, dureros de simplu: „We do not eat food anymore, we eat food-like products”(Nu mai mâncăm mâncare, ci produse asemănătoare mâncării). Consumerismul a ajuns la un asemenea apogeu încât nimic nu e bun, chiar de-l vezi cu ochii tăi, dacă nu are reclamă la televizor. Pliantele marketurilor au chiar un loc special cu „produse văzute la televizor”, maxima îndobitocire.
Iar la noi, industrializarea a început cu dezindustrializare… am ucis fostele industrii, apoi am început să devenim producători de lucruri pe care nu le vedem în comerț. E cea mai clară mostră de industrializare. Cine a văzut undeva vreun produs în comerț, la noi, făcut de Italsofa, Aramis, Optibelt etc. Cine le recunoaște? Ori văzut de sus de pe deal, Aramisul e cea mai mare construcție din Baia Mare, concurează încet cu toată platforma industrială de la Phoenixul ce a devenit acum ghetou.

Infrastructura necesară de secol 21

Poate cea mai mare diferență față de perioada ante-globalizare stă în atitudinea față de infrastructură. Consumăm enorm de multă apă, la țară și la oraș. Curent la fel, Internet și telefonie la fel. Drumuri? Vrem din ce în ce mai multe, mai rapide, mai…peste tot. Și se fac! Există asfalt în cătunele din Repedea și Poienile de sub Munte ori pe Culmea Prelucilor, unde oamenii își făceau provizii din toamnă, de la făină la cartofi. Asta se cere, asta se face. S-au făcut poduri și unde nu e cazul, unde ajungea un bac plutitor. Apoi, din păcate, generăm exagerat de mult gunoi. Râdeam când auzeam povești cu orașe italiene sufocate de gunoaie…am trăit pe pielea noastră, știm că nu e joacă. Am stat o seară fără curent și ne-am gândit la Apocalipsă. Fără apă? Imposibil, la oraș. La țară mai fugi la pârâu. Totul, absolut totul, se face în viteză, și din păcate lucrurile importante, grave, vitale, se fușeresc. Aceiași gânditori antiglobalizare spun, cu tris­tețe, că „Trăim era în care pizza ajunge la tine mai repede ca ambulanța și Poliția”.

Simboluri. Aluzii.

Consumerismul a dus la paroxism, în anume cazuri. Culmea, unde nu era cazul. O seamă de mănăstiri și biserici înfloresc, altele se târâie, după cum e de abil managementul. O mănăstire are bloc cu 11 etaje, alta nu are deloc călugări, nu merge nimeni la sărăcie. O biserică monument istoric pică de pe picioare, la Buteasa, alta, în Borșa, a descoperit ideea: fiecare stâlp al gardului bisericii are sponsor! Alții? Au inventat Fontana di Trevi, varianta de mănăstire. Fenomenul e globalizat rău, câtă vreme am găsit bani aruncați și la Izbucul Izei, deși de acolo nu-i adună nimeni!! Și mai vine Globalizarea cu ceva, să ne iertați accesul de „conspiraționism”. Cu nevoia de control din partea autorităților. Nu maramureșene, nu românești, ci din toată lumea. Un sondaj făcut de o revistă cu prestigiu, Time, întreba lumea care cred ei c-ar fi cea mai mare țeapă dată vreodată la nivel macro? Răspunsul majoritar, surprinzător de clar și salutăm claritatea gândirii, a fost: Taxele și impozitele cerute de Guverne pentru terenuri, case, mașini. Cu diverse argumente, de la bizare (De la cine a cumpărat Guvernul terenul acesta ca să ne ceară impozit?), la logice (De ce să mai plătesc impozit Statului pentru o casă sau mașină cumpărate de mine, impozitate la cumpărare, la care adaug alte taxe plătite pe parcurs, de la taxa de ploaie la cea de drum?) Dar revenim, ieșind din zona conspirației și nu prea, ciparea animalelor e o chestie ce a scăpat ochilor atenți ai conspiraționiștilor. Fără să se gândească ce ușor se poate „cipa” statistic omul, având acces la buletinul lui, la cardurile nenumărate, la pagina de Internet, la Facebook-ul unde de bunăvoie anunțăm unde suntem, cât stăm, cum e vremea, ce mâncăm.

Concluzie: globalizarea ne-a adus confort. Așa e. Dar ne-a luat libertăți, o parte din suflet, mâncarea reală etc. Dragostea de a explora, de a căuta, de a ne documenta în privința unui lucru. Ia faceți un experiment…căutați pe telefon „cizme de iarnă” și vedeți câte săptămâni vă bântuie reclamele de gen în orice pagină ai deschide. Ne-a dat o falsă impresie de „cetățean al Planetei”, libertatea de a fi obraznic pe site-uri și de a comenta în necunoștință de cauză, cu infatuare, dar ne-a luat șansa de a face ca părerea noastră să conteze. Câți am fost de 30 de ani încoace într-o ședință de Consiliu Local sau Județean…?