După ce ne-am plâns că abia-abia de mai vezi vaci prin Maramureș, de ți se face dor de blocajele de ulițe și de mirosul specific, am fost opriți în drum, ce-i drept lăturalnic, de o asemenea ciurdă. Cel mai interesant era că păstorul era cu carul, nu umbla pe jos, ba vorbea la telefonul mobil. Dar da, undeva în Chioar, mai există viață rurală, de arătat cu degetul, nu alta!































