E fain Maramureşul nostru, mai ales dacă ai umor. Nu şi când eşti în situaţia de a convieţui cu Statul care se odihneşte, dar stă cu ochii pe portofelul tău. Vă supunem atenţiei, ca în alte dăţi, alte cazuri de aberaţii şi de anomalii.
Studiu de coexistenţă
Mai de câteva luni, un edil ne atrăgea atenţia că e pus în situaţia de a plăti din bugetul local zeci de mii de lei pentru un studiu aberant către furnizorul de electricitate. Cum ar veni, el avea un drum vechi de vreo 200 de ani, lângă care de decenii s-a făcut o linie de curent. El avea de făcut studiul dacă drumul ce urma să fie asfaltat poate coexista cu linia de curent. Distracţia costă zeci de mii de lei. Dar iată, vine gazul în Maramureş. Ia ghiciţi! Pe lângă studiul respectiv, pe lângă avizele, toate de plătit, la Parcul natural, la Ape, la Electrica, reţeaua de gaz va avea nevoie de studii de coexistenţă cu…căile ferate! „Deci studiul de coexistenţă ne va costa 8000 lei/subtraversare. Numai noi în Moisei vom avea 20 de traversări, ceea ce înseamnă 160.000 de lei! Atenţie, la o cale ferată nefolosită de 30 de ani!”, ne spune Grigore Tomoioagă, primarul Moiseiului. Cu siguranţă, aceeaşi problemă o va avea şi Borşa. Şi alţii cu căi ferate nefolosite. Pentru că, vă reamintim, în nordul Maramureşului e funcţională doar calea ferată de la Sighet spre Vişeu de Jos, cu trecere pe la legendara Salva-Vişeu, pe Valea Drăguiesii, spre Săliştea şi cu ieşire spre Romuli. Restul… ioc. Au înţelenit. Dar autorităţile locale, respectiv comunităţile, vor avea de plătit acele studii de coexistenţă cu… nimic.
Lipsă de lemn în munţi
Ştim, sună foarte ironic, dar e adevărat. Comuna Poienile de sub Munte, cu populaţie de 10.000 de locuitori fără câţiva, nu are la acest moment lemn de foc. Anul trecut a fost la fel. Se află în plin parc naţional al Munţilor Maramureşului cu o suprafaţă de… 148.850 de hectare. De pădure. Cel mai mare din ţară după Delta Dunării. Cu sau fără legătură cu protecţia, locuitorii din zonă fac mari eforturi în a-şi asigura lemnul de foc. Să aibă legătură cu exploatările susţinute făcute în interesul unei anume firme austriece, care a cărat masiv de aici în ultimele două decenii? Cert este că la acest moment stăm aşa. „Până la sfârşitul lui octombrie, în depozitul de lemn al primăriei pus la dispoziţie de noi, au venit două maşini cu lemne pentru populaţie. Avem noroc că avem agenţi economici de gen în zonă, care au scos la vânzare. Numai că diferenţa e de la 400 lei/metrul cub la 550 lei/mc, şi astea erau preţurile din vară. Unii şi-au cumpărat. Alţii mai aşteaptă de la noi, să aducem. Vorbim de o comună cu 10.000 de locuitori şi de peste 500 de persoane cu handicap gradul 1, ce ştiau că se pot aproviziona cu lemne de la noi”, ne spune viceprimarul Ioan Holdiş. Din ce înţelegem, urmează ca primarul comunei Alexa Chifa să solicite întâlniri cu conducerea judeţului şi a Direcţiei Silvice, dar atenţie, suntem între octombrie şi noiembrie, iar iarna vine altfel sus în munţi. Pe de altă parte, aflăm că incursiunile de odinioară după lemn în munţi sunt tot mai puţin posibile, după închiderea drumurilor cu bariere de către silvici, plus de când cu omniprezenţa poliţiştilor de frontieră, de când cu războiul şi cu explozia anterioară a micului trafic de ţigări.
