Urmare din nr. 10201/ 11 noiembrie 2023.
Preotul Arghir Vlașin de la Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Bistrița a stat trei ani la Mănăstirea “Sfânta Ana” din Rohia, cu binecuvântarea Preasfințitului Justinian Chira. Îi place să spună că era chiar “un răsfățat al Rohiei”. După această perioadă de ucenicie în “muntele sfânt al Rohiei”, tânărul Arghir Vlașin a dat din nou admitere la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj și a fost admis. Nu a întrerupt legătura cu Rohia nici pe perioada liceului.
„Noi nu am întrerupt legătura cu Rohia. În timpul seminarului când aveam practica agricolă (în timpul comunismului se făcea practică agricolă: mergeai la cules de morcovi, porumb sau unde te trimiteau) și noi mergeam să cerem binecuvântare să mergem să ajutăm la Rohia. Se construia mult atunci, s-a construit casa cu paraclis, casa poetului, stăreția. Noi mergeam cu binecuvântarea Preasfințitului Justinian să muncim și în perioada vacanței de vară, mergeam să ajutăm acolo. Eu am ținut legătura cu Rohia până m-am căsătorit. Preasfințitul Justinian care era în acea vreme arhiereu-vicar la Cluj, venea mereu la Rohia, să vadă ce facem, ce viață duhovnicească avem, cum ne comportăm, el se interesa de noi. Noi eram atunci vreo 13 copii care am mers la Rohia. Ne-am dus acolo pentru muncă, să ne pregătim pentru seminar. Eram din Maramureș, Cluj, din toate părțile. Dintre ei mulți au ajuns preoți”, își amintește preotul Arghir Vlașin.
În timpul Seminarului Teologic de la Cluj, părintele Arghir Vlașin a avut binecuvântarea de a-l întâlni în repetate rânduri pe Preasfințitul Justinian. Episcopul-vicar venea în capela seminarului la slujbe. La final, obișnuia să le spună elevilor și câte un cuvânt de învățătură, ce ajungea în inima tinerilor. De fiecare dată, elevii erau impresionați de prezența episcopului-vicar, dovadă că gesturile, cuvintele sale le-au rămas adânc înrădăcinate în minte și în inimă.
„Preasfințitul Justinian venea la Liturghia Darurilor mai Înainte Sfințite, venea la capelă, miercuri și vineri, de la ora 18. Noi, ca și copii, țineam și noi post negru ca să ne putem împărtăși. Și eu mă gândeam: uite, vlădicu acesta câte probleme are și se coboară la noi, la seminar și ne face seara slujba, nu mănâncă nimic, cât e el de uscățiv. El era așa uscățiv, postitor și rugător. Îl apreciam și mă minunam că poate să facă lucrul acesta și ne mai spunea și câte o predică, un cuvânt de învățătură care pătrundea în inimă. Și ne spunea: măi copii, când vorbiți credincioșilor, vorbiți-le din inimă, nu vorbiți cu limbă de lemn, fiți simțitori. Că dacă omul simte ce spui, el te înțelege, dacă spui doar ce ai învățat, nu înțelege nimic. Am fost cinci ani la seminar”, a mai rememorat părintele Arghir Vlașin.
După ce a ucenicit pe lângă episcopul Justinian, preotul Arghir Vlașin a ajuns și el în momentul hirotoniei. A fost hirotonit diacon tot de Preasfințitul Justinian, la o sfințire de biserică, în Berbești-Oaș. Apoi a primit harul preoției tot prin mâinile așezate pe creștetul său, de Preasfințitul Justinian. Impresionant este și modul în care Preasfințitul Justinian l-a pregătit pe părintele Arghir Vlașin pentru Sfânta Taină a Preoției.
„Preasfințitul Justinian mi-a zis că trebuie să ajunăm trei zile, pentru că nu poți primi harul preoției dacă nu postești. Nu am mâncat nimic, la fel cum fac credincioșii noștri înainte de Paști. Mi-a fost greu, trebuia să merg la Cluj, am mers cu toți diaconii, ei erau tineri, oameni mai de-ai lumii, m-au îndemnat: hai, copile, ia și mănâncă, dar eu le-am zis că nu mănânc. Dacă a zis Preasfințitul Justinian să nu mănânc, apoi nu mănânc până în ziua hirotoniei. Pentru mine a fost lege ce mi-a spus vlădica. Avea acest dar de a te motiva, de a te face responsabil. Pentru mine a fost un moment deosebit pe care nu îl poți descrie, un moment de o trăire duhovnicească profundă, pe care nu o poți exprima în cuvinte. Preasfințitul Justinian mi-a fost toată viața un model și îl am și acum ca un model după care îmi ghidez viața”, a adăugat preotul Arghir Vlașin. (va urma)
