„Am plecat de unde cade harta în Dunăre și m-am dus acolo unde se agață harta în cui”
Kaiac-canoe este o ramură sportivă care a adus cinste României de-a lungul anilor, probabil este disciplina care a absorbit cele mai multe medalii dintre toate sporturile din România la nivel internațional, însă este o ramură căreia nu i se dă o atât de mare importanță. Din această disciplină nu lipsește nici Costel Bașa, antrenor care s-a dedicat din 1980. Și o face în continuare cu mare pasiune. Născut la Galați la 31.05.1954, Costel Bașa este antrenorul de la CS Simared Baia Mare care pregătește sportivii pentru marea performanță, sportivi care apoi aleg să facă pasul la cluburile cu mare potențial din România.
Copil fiind, acesta s-a dedicat în primă fază natației, după care a trecut la fotbal și box, și abia apoi a depistat că are înclinații pentru kaiac-canoe, sport care l-a practicat de la vârsta de 16 ani și până la 27 de ani. Ca sportiv, Costel Bașa se mândrește cu un titlu de vicecampion național, dar este și medaliat cu bronz, podiumuri acumulate în anii 66 și 67. Dacă ar fi să trecem în revistă performanțele din postura de antrenor, nu știm dacă spațiul ne-ar permite să înșiruim sportivii și medaliile cucerite de-a lungul timpului.
În urmă cu câteva zile l-am abordat la o discuție despre sportul pe care-l îndrăgește cel mai mult, despre cei mai talentați sportivi pe care i-a avut sub baghetă, despre premiul acordat recent, dar și despre cum își petrece timpul liber. Vă lăsăm să descoperiți în cele ce urmează viața de antrenor a lui Costel Bașa.
R: Sunteţi unul dintre antrenorii renumiți de kaiac-canoe din România și care a lansat mulți sportivi de performanță. De ce ați ales să vă dedicați trup și suflet acestei ramuri sportive?
C.B.: Având în vedere că m-am născut în Galați, unde kaiacul este un sport la el acasă, normal, făcând și natație în fragedă pruncie, am ales ca la final, după fotbal și box, să mă dedic kaiacului. M-am apucat, într-adevăr, târziu de kaiac, când eram în ultimul an de junior mare și mi-a fost foarte greu să mă lansez. Dar am făcut un salt după ce am petrecut doi ani de zile la clubul sportiv al armatei Steaua, satisfăcând stagiul militar, iar în 1978-1979 am absolvit școala de antrenori. Primii ani de antrenorat i-am început la Baia Mare, unde am găsit un teren fertil pentru practicarea acestui sport, unde de fapt am și rămas. Nu că nu aș fi putut merge în altă parte, dar kaiacul este un sport unde nu se vehiculează transferuri spectaculoase ca la fotbal, handbal sau alte discipline sportive de echipă, iar atunci am preferat să rămân consecvent.
R: Care este cel mai renumit sportiv pe care l-ați antrenat?
C.B.: Fără discuție, Geza Magyar, care a și participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, Barcelona (1992), Atlanta (1996) și Sydney (2000). Chiar dacă nu are medalie olimpică, Geza se poate lăuda cu 6 locuri 4 la cele trei Jocuri Olimpice. Nu a putut mai mult, pentru că el a concurat în probele de 4 și de dublu, neavând la vremea lui, probabil, colegi de talia lui. Bineînțeles că a concurat și în probe de simplu, cum ar fi în anul preolimpic, în 1995, înainte de Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde concurând în probele de 200 m și 500 m, a luat două medalii de bronz la Campionatul Mondial de la Duisburg. Se știe că proba de simplu este regina kaiacului indiferent de anvergura competiției. Deci să iei medalie la simplu nu este la îndemâna oricui. Și noi suntem mândri că după Vasile Dâba (n.r. – campion olimpic) a fost următorul kaiacist român care a putut să câștige o medalie în probele de simplu.
R: În luna iunie a acestui an ați primit Premiul pentru excelență în Educație. Cât de mult contează pentru dvs. această distincție?
C.B.: Nu știu dacă nu e prea mare pălăria pentru mine, pentru că prezentându-mă acolo și aflându-mă între niște somități m-am gândit că poate erau alte persoane mai importante decât mine. Dar faptul că am fost nominalizat sunt mândru. Bănuiesc că nu am făcut sportul maramureșean de rușine cu rezultatele pe care le-am avut. În perioada când am venit în Baia Mare, sportul maramureșean era la el acasă și dacă mulți spuneau că Maramureșul este a doua capitală a sportului românesc, eu consider că a fost chiar prima, pentru că gândindu-mă că după București, care avea și hochei și polo și alte discipline pe care noi nu le-am avut, puteam să spunem că suntem prima capitală a sportului. Dar, gândiți-vă când ei spuneau că sunt prima capitală, cel puțin jumătate din sportivii care plecau la cluburile din București erau sportivi proveniți din Maramureș, plecați la diferite discipline sportive. Deci, găsind aici un filon de aur în descoperirea de materie umană pentru practicarea acestui sport, normal mi-a fost greu să mai plec de aici, pentru că an de an am avut schimbul de mâine, cum se spune, și nu am putut să las de izbeliște ceea ce am construit aici. Normal că a venit acea revoluție în care sportul românesc a fost în cădere liberă, ca să nu spun că sunt un nostalgic, ei, uite, s-a dovedit că într-adevăr acel regim s-a potrivit mai mult pentru sportul românesc. Vă amintiți, gimnastica care câștiga pe echipe, pe individual compus, iar acum ne bucurăm de câte o medalie, și de bronz, câteodată.
R: Sunteți antrenorul coordonator al CS Simared Baia Mare. Care este situația clubului în acest moment din punctul de vedere al sportivilor legitimați?
C.B.: Cei care au preluat conducerea acestui club de la Simared, bineînțeles că au respectat acel protocol ca clubul să se numească în continuare Simared, care mulți nici nu știau ce înseamnă Simared, adică era sigla IMM-urilor, care înseamnă Sisteme de Mașini și Reductoare. Fără discuție, nu au vrut să renunțe la această siglă. Rezultatele noastre chiar au și crescut, nu au scăzut prin venirea acestor domni la conducerea acestui club. Și chiar de ani de zile, dacă stau să mă gândesc bine, în ultimii 15 ani, în fiecare am avut sportivi plecați de la Baia Mare care au concurat la competițiile supreme, europenele de juniori, mondiale de juniori și chiar de seniori. E greu să enumăr nume, pentru că sigur am să uit pe careva, dar bineînțeles că cei mai vehiculați la vremea respectivă – Geza Magyar, Eusebiu Făt și Atilla Scheip, sportivi extraordinari, care în anii 92 luptau și chiar câștigau concurența cu sportivi de la Steaua și Dinamo. De multe ori Scheip și Geza Magyar terminau competițiile pe primele două locuri. Ne-am format un nucleu și tot timpul avem schimbul de mâine, și facem tot posibilul să reîmprospătăm lotul. La ora actuală avem 11 sportivi legitimați: Bogdan Pînzaru, Rafael One, Darius Chiorean, Matei Ciocan, Alexandra Markusz, Mateo Tomoiagă, Iris Ionescu, Patrick Moje, Rahela Dragoș, Daria Mesaroș și Mara Ardelean.
R: Ați avut, de-a lungul anilor, oferte să antrenați cluburi renumite din România sau să vi se ofere șansa să lucrați la loturile naționale?
C.B.: Am avut. La lotul național de junior am fost abordat de vreo patru ori, dar având în vedere că am fost singurul antrenor din Baia Mare, vă dați seama că dacă părăseam corabia eram gata. Am fost antrenor la centrul olimpic în anii 92-93, dar atunci eram cu colegul meu Ilie Vlad, care rămânea în Baia Mare. Chiar dacă am fost plecat un an de zile, am avut cine să ducă mai departe și să pregătească lotul de aici. Anul trecut trebuia să preiau lotul de juniori, dar am refuzat prin simplul fapt că sunt singur la Simared. Nu am putut să plec pentru că aveam 10 sportivi care trebuiau să participe la Cupa României și la campionatele maraton, iar o lună de zile rămâneau în aer. Iată că nu m-am dus, iar sportivii pregătiți de mine anul trecut toți au urcat pe prima treaptă a podiumului, ba chiar și în premieră am câștigat kaiacul de 4 la Cupa României. Nu am să spun ce oferte am avut, nu are sens să dau nume, dar fiți convins că am avut, începând de la locul de unde am plecat, din Galați, până la alte cluburi mari din țară.
R: Ce competiții are preconizate în perioada următoare CS Simared Baia Mare?
C.B.: În perioada 26 iulie – 2 august, se desfășoară pe lacul Bascov Campionatul Național de juniori 1, 2 și 3, și cadeți, dar și Under. În primăvară, toți sportivii pe care i-am avut, aceiași sportivi, au urcat pe prima treaptă a podiumului. N-aș putea să spun că reedităm aceleași rezultate, pentru că și celelalte cluburi se pregătesc, nu numai noi. Dacă stau și mă gândesc la condițiile pe care le au alte cluburi în țară, la noi este un pic mai dificil. Nu avem șalupă de urmărire pentru că nu avem voie. Noi ne desfășurăm activitatea pe rezerva de apă potabilă a orașului Baia Mare ori este interzis accesul cu o șalupă cu motor cu o combustie internă, pe când la alte cluburi din țară au posibilitatea să folosească așa ceva. Dar uite, chiar și așa avem alte metode să-i putem supraveghea și să-i impulsionăm.
R: Cu ce îi place omului Costel Bașa să se delecteze în timpul liber?
C.B.: Mai am oare timp liber… Nu am mai avut un concediu de când mă știu, de 30 de ani, tot timpul sunt în selecție, în pregătire, sunt în campionate. Să spun că dacă sunt pe apă îmi place pescuitul. Nu am timp nici de aia. De exemplu, nu am fost acasă de mult timp, îmi este peste mână să merg în celălalt colț de țară, unde cade harta în Dunăre. Exact asta am și spus: am plecat de unde cade harta în Dunăre și m-am dus acolo unde se agață harta în cui. Mi-au plăcut extremele întotdeauna.
