La ”ultima strigare”, Statul Român a nominalizat ca fiind tezaure umane vii o seamă de meșteri de vază ai Maramureşului. Vii, atenţie. Printre ei, Dumitru Pop, din Săpânţa, urmaşul lui Pătraş, n-a apucat să se bucure.
Statutul acesta înseamnă inclusiv o dotă lunară, un mic salariu de merit din partea Statului. Edilul comunei Săcel, care are în listă două asemenea tezaure, Mecleş cel cu moara şi Vasile Şuşca, meşterul de măşti, ne spune că ştie de situaţie şi că a dat caracterizări favorabile celor doi. Dar încă nu s-a făcut nimic pentru ei, în context financiar.
