Am mai trăit asemenea călduri? Sigur. Anul trecut. Și acum doi ani. Și vor deveni obișnuite, aparent, Încălzirea Globală vine cu fenomene meteo extreme. Va trebui să ne obișnuim cu ele, doar că nu spune nimeni că trebuie să stăm sub aparatul de aer condiționat, nici în piscină. Oare nu găsim în Maramureș locuri unde temperatura să fie suportabilă? Iar noaptea să tragi o bluză pe tine, în așa-zisa noapte tropicală? Ba da. Le-am chiar găsit.
Va trebui să transpirăm puțin până la ele, dar le avem. Evident că vom uita câteva, dar ca idee, nu avem de urcat pe culmi, ci dimpotrivă, de coborât în văi. Ba dacă e posibil, să urcăm la munte, la peste 1.000 de metri altitudine, unde să căutăm văi cu ape răcoroase, cu curenți. Am făcut-o, toată vara. Acum vi le împărtășim. Am reușit să ieșim din orașul cu 35 grade Celsius și să ajungem la 25 de grade. În weekendul trecut, am dormit cu sac de dormit pe noi. Haideți să trecem în revistă câteva locuri de gen, dinspre nord spre sud.
Deasupra Săpânței, în zona cascadelor, sunt văi răcoroase și drum forestier decent, acceptabil. 
Dincolo de culme, spre sud, ai Poiana lui Dumitru deja pe teritoriul Băii Mari, Poiana Brazilor a Giuleștiului sau valea pârâului Runcu, toate cu poieni, pâraie. Și temperaturi decente, ți se face rece dacă adormi la umbră în hamac. Alt loc de gen ar fi de la Crasna Vișeului în sus, spre Pop Ivan, pe ruta contrabandiștilor și a cărăușilor de fugari de dincolo, pe Valea Frumușaua. Același lucru îl poți trăi și pe Repedea în sus, cu acces auto, cu cât urci mai mult spre Vinderel, dar nu sus pe culme. La Poienile de sub Munte, ai văile de sus din munți, pe Rica, dar și pe Socolău. Și fundul Vaserului e răcoros. La Borșa, v-am sugera să stați la răcoare sub peretele de la Valea Rea, de la cascada Cailor în jos spre Borșa Complex. Dar și în pădurea deasă de pe limita cu județul Bistrița-Năsăud, pe drumul spre Știol, în stânga drumului cum urci. Cu picioarele în Bistrița Aurie. La fel te-ai putea răcori pe valea spre Ponorul Izei, dintre Săcel și Moisei, în timp ce intrând în peșteră, pe 30 și ceva de grade, am ieșit tremurând și scoțând aburi, de la cele 10-15 grade din peșteră.
Alte zone răcoroase sunt văile de sub Țibleș, spre nord, cum ar fi Valea Baicu de la Dragomirești sau cea de la Ieud în sus spre munte, La fel spre Botiza-Groși. Am luat o haină pe noi seara, astă-vară, și pe Valea Tocila de la Băiuț în sus. Răcoare poate fi oarecum și pe drumul spre Șatra, înainte de a ajunge în vârf. De pe Culmea Prelucilor, de cobori spre râul Lăpuș, spre defileu cum ar veni, ai șansa de a te răcori pe Valea Rea sau pe celelalte similare, pe o parte sau alta a râului. În defileu nu vei avea răcoare, cât râul de înotat și porțiuni de umbră unde nu vei muri de cald. Oarecum la fel te vei simți pe celălalt mal al acumulării Firiza, având și lacul la dispoziție pentru înot. Atenție, apa în lac nu mai e caldă, de treci la 20-30 de metri de mal. La fel, te poți răcori în Firiza, la cascada de pe Valea Vălinilor. În fine, la sudul județului, ai avea șansa unor temperaturi mai decente, dar nu ca în Munții Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului. Pe văile radiante ce merg dinspre Iadăra și Remeți spre Someș, către Vărai și Fericea.
Altfel spus, căutați văile umbroase din zona montană, de genul văii Negre spre Izvoare. Cu apă, de asemenea. Sau pârâul Runcu cu poienile sale, pentru că Valea Brazilor sau Cheile Tătarului sunt mai tot timpul la soare. Iar dacă aveți șansa să stați la baza unei cascade, deja sunteți un răsfățat. Cu apă găsiți acum destul de puține, dar sunt. Pe văile Ștur, Blidari, Săpânța, Repedea, Socolău, vin încă ape puternice și răcoroase. Unde nu sunt captate de microhidrocentrale și lăsate la vale, în civilizație. În Borșa spre Prislop, aproape de drumul național vin alte ape ce devin mai jos Vișeuțul. Sau legendara cascadă de pe Pârâul Cailor. Ori Bistrița Aurie coborând de lângă Gărgălău. Păraie repezi și cu apă mai poți găsi pe traseul Botiza – Groși, afluenți ai Minghetului. De apele Băiuțului ne abținem, sunt toate poluate cu ape de mină, oriunde întorci capul. Însă o mulțime dintre cascadele cunoscute sunt acum secate sau doar niște stânci umede, pe care abia se prelinge apă. Nu căutați acum cascadele Strungi, Ciuroi sau Masa de Piatră a Pintii, ori cele de pe pârâul Dracilor din Cheile Babei.
Chiar și așa, am reușit să pornim din orașul fierbinte într-un loc cu 10 grade mai puțin. În paradisuri. Am reușit să petrecem seara la foc având bluză pe spate. Am înotat în apă în care am intrat așa, pas cu pas, nu vitejește. 
La fel va fi în scurt timp și Lăpușul, nu se va mai încălzi suficient după răcoarea nopții. Cum ar veni, cu sau fără ploile promise, vom învăța să ne răcorim. Să ne adaptăm. Ne-o cere însuși Charles Darwin în Originea Speciilor. “În lupta pentru supraviețuire, cei mai puternici câștigă în fața rivalilor lor, deoarece reușesc cel mai bine să se adapteze mediului”. Sau “Inteligența se bazează pe cât de eficientă a devenit o specie la a face lucrurile de care are nevoie pentru a supraviețui”. În fine, “Nu supraviețuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai ușor adaptabile”. Tot lui Charles Darwin i-o datorăm!
