Preotul Crin Triandafil Theodorescu şi-a lansat volumul „Cerşetorul de albastru” în Baia Mare

„Să te așezi, cu blândețe, în cumințenia credinței…”
În urmă cu un an, într-o senină zi de august, Grădina Vie de la Bastionul Măcelarilor găzduia un eveniment aparte: întâlnirea părintelui Crin-Triandafil Theodorescu cu iubitorii de carte din Maramureș.
La un an distanță, în 19 august 2024, părintele Crin a revenit în Baia Mare unde a vorbit din nou neconvențional, așa cum ne-a obișnuit, despre iubire și credință, despre aproapele nostru și despre împărăția lui Dumnezeu, dăruind iubitorilor de lectură un nou volum: Cerșetorul de albastru (Editura Cărțile Tango, concept editorial și redactare Alice Năstase Buciuta).
Și poate că nu este deloc întâmplător faptul că „preotul-scriitor-mărturisitor” a ales să-și lanseze noua carte în Baia Mare, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, pentru că de acest oraș se leagă debutul său editorial: Într-o zi se va termina, carte publicată de Anca Boloș, în anul 2021, la Editura Cartemma.
“Cerșetorul de albastru” este un volum generos, structurat în 5 capitole: 1. Lapis lazuli, Dragostea nu cade niciodată, 2. Ultramarin, Deșertul înflorit, 3. Indigo, Predici neconvenționale, 4. Cerneală, Poveștile Desculțului, 5. Azuriu, Frăția Psaltirii, în care părintele-scriitor demonstrează, pe cuprinsul celor 460 de pagini, faptul că, într-adevăr, „în chip poetic locuiește omul pe acest pământ”.
Părintele Crin ne oferă o carte-poem și ne invită la o lectură și deslușire poetică a lumii în care trăim. Așa cum spune foarte frumos episcopul-vicar Benedict Bistrițeanul în Cuvântul Îna­inte: „Părintele Crin îl vede pe Dumnezeu pretutindeni, Îl indică în tot ce îi stă în jur, iar tovarășului său, cititorului, îi oferă șansa să se odihnească lângă inima Acestuia.”
O carte frumoasă și seducătoare prin temele abordate, dintre care cea mai importantă rămâne, fără îndoială, iubirea. Căci, nu-i așa, „toate se vor face cenușă, peste toate va sufla vântul uitării, dar dacă am iubit pe semenul nostru, pe Dumnezeu L-am iubit.” (p. 53) În dulcele azur înfloreşte turla bisericii cu sclipiri de metal… astfel începe un poem târziu al lui Friedrich Hölderlin despre locuirea poetică a omului pe acest pământ.
Părintele Crin este un poet desă­vârșit care, și în această carte, ne îndeamnă „să ne așezăm în cumințenia credinței”, ne îndeamnă „să iubim ca să nu greșim”, pentru că doar atunci va fi „și lumină, și pace, și blândețe, și bucurie” (Adriana Pop).