Am ajuns zilele acestea la locul incendiului masiv petrecut între Arieșu de Pădure și Cătălina. Focul ajunsese în liziera pădurii de la 2 Veverițe, dar marea pagubă a făcut-o în livezile oamenilor din Cătălina.
După o săptămână și după ploi, încă simți miros de ars, încă îți imaginezi eforturile supraomenești ale pompierilor de a opri focul înainte de a ajunge în sat sau la pădure (sunt metri de la arsura la case ori spre pădure…). Acum, după ploi, natura încearcă să șteargă urmele. Din cenușă, ici-colo, răsare câte un fir de iarbă proaspătă. Printre merii chinuiți, paște o căprioară care se simte iar în siguranță acolo. În scurt timp, doar memoria omului va fi chezașă la dezastrul ce a cuprins zona.
