În weekendul ce-a trecut, maramureşenii au ieşit în masă la căutat de ciuperci. Nu doar ei. Am scanat Maramureşul şi limitele de judeţ cu vecinii din Satu Mare şi Sălaj… tot la fel si ei. Pofta de ciuperci, dar mai ales preţurile promovate de comercianţi pe Internet (50-60 lei/kilogramul de hribi) i-a făcut pe oameni să-şi încerce norocul. Şi bine au făcut, am văzut pe alocuri găleţi pline.
Din păcate, momentul e unul sensibil, am văzut în pădure apărând câteva dintre cele mai otrăvitoare ciuperci ce există la noi. Mare, mare atenţie! E explozie de champignoane în urma ploilor, dar pe aceeaşi păşune cu cele bune, cu lamele maro, am văzut champignoanele otrăvitoare, cu lamele albe. Verificaţi efectiv fiecare ciupercă! De asemenea, au apărut masiv Macrolepiota-Pălăria Şarpelui sau Piciorul căprioarei. Unii oameni le zic cuci, dar nu sunt, sunt cu totul altceva. Ceea ce însă aduce mai aproape neşansa de a confunda Piciorul căprioarei cu Amanita Rubescens-cucul ce se înroşeşte la margini, dar mai ales cu mortalul Amanita Pantherina. Din aceeaşi familie Amanita am văzut şi cel galben-Phalloides-mortal, dar şi cel roşu cu puncte, Muscariţa sau amanita Muscaria, ce nu e mortal cât halucinogen. Şi el la un moment dat poate semăna cu oiţele roşii.
O altă asemănare nefericită poate apărea la margine de pădure cu păşune frecventată de animale. Între Champignonul amintit, alb deasupra, cu altă Amanită mortală, Virosa, supranumit Îngerul morţii. Nu cunoaşteţi, abţineţi-vă! Unele dintre ele nici măcar nu îţi fac stare de rău, doar distrug încet organele. De asemenea, atenţie, la rădăcini şi la cioate, încep să apară ghebele. Încă de cele comestibile n-am văzut, dar am văzut sute-mii de ghebe pucioase, otrăvitoare. La fel, pe măsură ce se răceşte, apar ucigătoarele ghebe Galerina Marginata, ghebele de brad. Să nu excludem din enumerare hribii, pe care-i căutăm cu toţii. Hribii nu au lamele, deci dacă vedeţi o mulţime de „hribi” maro graşi, dar cu lamele, sunt bureţi porceşti-Paxilus involutus şi pot fi letali! Chiar şi printre hribi, vor apărea hribul ţiganului şi hribul dracului, otrăvitori.
În fine, cu puţin noroc, veţi găsi trufe. Agăţate de rădăcini de copaci răsturnaţi, altfel sunt şanse minime. Dacă îi tăiaţi în două şi au pieliţă maro şi interior negru grişat, e Buretele cerbilor, otrăvitor! Dacă mai plouă, apare şi „creasta cocoşului”, din familia Ramaria. Cea cu corp gros şi creste galben pal e Ramaria Formosa, cu urmări grave gastrointestinale. Între oiţe, de se mai încălzeşte vor apărea şi ele, feriţi-vă de cele roşii, două dintre ele fac rău. Nu le zice degeaba „Scuipatul dracului”… Apoi, dacă se răceşte drastic, veţi avea ocazia să găsiţi delicioasele Pleurotus, păstrăvul de fag. Dacă sunt împrăştiaţi pe trunchi şi nu ies buchet din aceeaşi rădăcină, lăsaţi-i acolo, pot fi „Aripi de înger”, numai numele îţi dă deja fiori…
Avem vreo 6000 de specii de ciuperci în Europa, din care 200 otrăvitoare sigur. Unele nu sunt chiar otrăvitoare, cât generează alergii grave. Dar desigur, la cealaltă extremă, avem ciuperci delicioase, unele nu comestibile cât adevărate delicatese, la fel cum avem ciuperci medicinale, unele folosite cu succes în cazuri de cancer sau psihiatrice. Altfel spus, simplist, puneţi mâna pe carte! În era informaţiei la îndemână, e chiar uşor! În domeniu sunt informaţii infinite, de la cărţi la programe de recunoaştere, pe telefon.
N-am știut de ce babuinii cu dosu roșu(probabil de la sărăcie) veniți din mediul rural sau făcuți la normă în mediul urban au o ură viscerală față de macacii de oraș… Să fie oare de la ciuperci ?! …
N-am știut de ce babuinii cu dosu roșu(probabil de la sărăcie) veniți din mediul rural sau făcuți la normă îînau ură viscerală față de macacii