Cu un octogenar din Groşii Ţibleşului, la drumul istoric al Tereziei

Vă mai amintiţi scena de poveste cu moroşanul care pleacă dis-de- dimineaţă de acasă, oriunde, de la cârciumă la primărie ori la câmp, cu securea la mână? Da’ de vede un lemn fain? Am revăzut-o, după ani. Oricum, scena e tot mai rară.
Pe drumul de trecere dintre Groşii Ţibleşului şi Lăpuş, din vârf de deal, vezi ca-n palmă Ţibleşul şi Hudinul, ba de chiorăşti ochii bine, vezi Mogoşa pitită după Şatra Pintii. Acolo ne-am întâlnit cu Iacob Stoica, de 80 de ani, groşean cu vechi state de plată la pădure. Cu securea la mână. “Da’ de găseşte o coadă de lopată, ceva…”
“Ia de acolo, de unde iese jeepul cela cu vânători, e drumul Tereziei, ce merge pe culme şi pe sub culme prin pădure, spre Râoaia Lăpuşului. Şi cale ferată o fost aci, îngustă, o dus cărbune spre Sighet. La curţile Jâzilor era locul unde se făcea cărbune, bocşărie. Io am apucat să-l văd folosit drumul Tereziei, cred că de la împărăteasa Maria Tereza vine. Nu erau maşini, se ducea cărbunele cu teleaga cu o cocie de cărbuni, exact de un metru cub. Cu caru’ se mergea pe acolo, pe toate coastele” – ne spune omul.
În vizită anterioară pe acel drum, cu primarul de Groşi, ne arăta că a fost pietruit serios, încă sunt locuri unde se vede piatra bătută-n cant, cu maiul, a fost lucrare serioasă ce pare a dăinui, pe alocuri. Octogenarul nostru a lucrat o viaţă întreagă la exploatări forestiere. A fost chiar concurent premiat, în anii 86-87, la concursul naţional de forestieri, a venit acasă cu premiu şi cu o drujbă nouă! Deplânge vremurile în care pădurea se tăia cu cap. Şi poate şi cu suflet.
“Nu s-o ales nimic de întreprinderile forestiere. Tot felul de maiştri şi şmecheri o luat construcţiile, o murit, o rămas după ei ruine. S-o stricat lumea. Amu nu taie pădure, o distrug. Cât să facă afacere, nu au grijă să se refacă. Înainte erau marcaje, verificate de şef de sector, se verifica, apoi se tăia, se ducea în rampă. Cine căra mai mult, i se confisca lemnul” – mai spune Iacob Stoica.
Îl lăsăm pe om să-şi caute coada de lopată, continuăm drumul, dar nu fără a ne minuna ce ofertă turistică superbă ar oferi refacerea vechilor drumuri industriale şi comerciale ale Maramureşului. Drumul cărbunelui spre fierărie. Dar drumul buştenilor de pe Vaser, dar drumul sării de la Coştiui?