Sara Hidegcuti are 17 ani și este elevă în clasa a X-a F, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, la profilul științe sociale. Spune că a ales să învețe la acest liceu pentru că „am simțit că mă va ajuta în aprofundarea materiilor umaniste, care mă fac să mă simt în elementul meu”. Adolescenta s-a calificat la Olimpiada Națională de Religie, competiție care s-a desfășurat în 23 aprilie la Bacău. Este de părere că fără Dumnezeu, viața e lipsită de sens și spune că e esențial ca tinerii să se raporteze la divinitate. Sara nu e pasionată doar de religie, ci de toate disciplinele umaniste. În plus, se dovedește creativă și în ce privește scrisul. De asemenea, iubește lectura, fiind „un mic șoarece de bibliotecă”.
„Sufletul și trupul sunt menite să conlucreze pentru ca omul să ajungă la adevăratul lui potențial”
R: Ce motivație a stat la baza opțiunii tale de a participa la olimpiada de religie?
S.H.: La început curiozitatea. În gimnaziu nu am tare auzit mulți profesori vorbind despre olimpiade, așa că, atunci când doamna profesoară de religie mi-a spus că m-aș descurca și că aș avea șanse, m-am simțit încurajată și am decis să particip. Lecțiile pe care trebuia să le învăț îmi erau familiare și nu a trebuit să depun efort peste măsură pentru a le învăța. Mi-am dat seama că îmi place să citesc și să scriu pe baza acestor teme, așa că m-am simțit și mai motivată să încerc, să îmi dau silința.
R: În ce măsură conlucrează trupul și sufletul atunci când cineva dorește să fie învingător?
S.H.: Fiecare are partea și rolul lui. Uneori sufletul joacă un rol mai important decât trupul. El dă motivarea, el dă încrederea și puterea să perseverezi în orice țel ți-ai propune. Trupul obosește, are tot felul de nevoi și trebuie împins de la spate uneori pentru a face ceva, pentru a munci. Fără suflet, în tot ce face, trupul se aseamănă cu un robot, iar sufletul, fără un trup sănătos și în putere, este o amăgire chinuitoare. Ca un perfect Yin și Yang, lăsate de Dumnezeu, sufletul și trupul sunt menite să conlucreze pentru ca omul să ajungă la adevăratul lui potențial.
„Dumnezeu este temelia tuturor realizărilor mele școlare”
R: Ce a adus nou în viața ta de elev această participare la olimpiada de religie?
S.H.: Nu pot spune că a adus ceva nou, dar pot să spun că m-a ajutat să conștientizez că Dumnezeu este temelia tuturor realizărilor mele școlare. Cine este sincer și privește în micile evenimente ce au loc în viața lui nu poate să nu-L recunoască pe Dumnezeu acolo. Această experiență mi-a amintit și confirmat faptul că munca este esențială, dar nu este totul. Am învățat, mereu am învățat, dar Dumnezeu este Acela ce a binecuvântat această muncă constantă pe care am depus-o și pe care încă o depun și a încununat-o cu biruințe de toate felurile și în toate domeniile. M-a făcut să cred și să mă încred mai mult în ajutorul pe care Dumnezeu Îl dă celor care Îl iubesc și își fac partea lor învățând.
Premiu special la Olimpiada Națională de Religie
R: Știu că ai participat și anul trecut la faza națională a Olimpiadei de Religie. Cum a fost?
S.H.: Da, am participat și anul trecut la Olimpiada de Religie și am ajuns la faza națională. S-a desfășurat la Piatra Neamț, departe de casă. Faptul că a trebuit să pornim dimineață, în a treia zi de Paști, nu m-a încântat chiar deloc, dar era o experiență nouă pentru mine și nu am vrut să renunț la ea, mai ales când știam că m-am calificat la națională cu nota 10. Așa că am mers. . . A fost o săptămână în care m-am relaxat. Am luat un „Premiu special”, cum l-au numit organizatorii. Nu era o mențiune, dar nici tipica diplomă de participare. Eu oricum am fost mulțumită. A fost prima mea olimpiadă națională și nu m-am dus pentru vreun premiu acolo. A fost o experiență și încă una inedită.
Olimpiada de Religie oferă „o altfel de atmosferă”
R: Crezi că olimpiada de religie oferă o altfel de atmosferă participanților în comparație cu celelalte concursuri școlare?
S.H.: Da, pot spune că această olimpiadă oferă o altfel de atmosferă comparând-o cu alte concursuri școlare. Aici nu vezi foarte des elevi încrezuți și plini de sine. Așteptând să sosească subiectele în dimineața probei, vedeam elevi șoptind câte o rugăciune, mulțumind lui Dumnezeu că i-a ajutat să ajungă până la națională și rugându-l să le poarte de grijă și în momentele ce o să urmeze. Printre ei nu simțeam apăsarea aceea sufocantă a unei atmosfere tensionate și încărcate sau plină de aroganța unora care „se descurcă, căci nu e mare lucru să scrii despre Dumnezeu”.
R: Anul acesta ai decis să participi din nou la Olimpiada Județeană de Religie Ortodoxă. Ce te-a determinat să mergi din nou la olimpiada de religie ortodoxă?
S.H.: Este o olimpiadă pentru care îmi face plăcere să învăț. Am simțit că o să pot să țin pasul cu lecțiile și programa școlară chiar participând la această olimpiadă. Nu am vrut să mă ocup de vreo olimpiadă în detrimentul celelalte materii sau proiecte pentru școală. Nu am vrut să fac din nicio olimpiadă o scuză, un motiv pentru a acumula absențe, pentru a cere favoruri sau învoiri din partea celorlalți profesori sau să-mi neglijez programa propriu-zisă. Am testat anul trecut și am văzut că, participând la această olimpiadă, pot să dau randament atât la școală cât și la probele olimpiadei.
R: Unde se va desfășura în acest an faza națională, când și cu ce gând mergi la competiție?
S.H.: Anul acesta o să plec la Bacău pentru faza națională. Nu am așteptări foarte mari, nici nu merg năzuind la vreun premiu anume. Pentru mine experiența este principala „răsplată” pe care o am. Știu că am învățat, știu că am dat și o să dau tot ce pot și anul acesta, dar mă consider deja mai câștigată, mai bogată decât la începutul anului, înainte să mă apuc să învăț și să aprofundez aceste teme, iar pentru mine acest fapt este suficient să mă mulțumească și să mă facă să nu am cine știe ce pretenții sau aspirații. (va urma)
