Ne-a speriat puțin amploarea și vâlva campaniei la prezidențiale văzută la Tv, în dezbateri ori în zona social media. Chiar atât de răi să se fi făcut românii noștri? Să se certe, să se înjure, să se atace, pentru… ce? Am decis să luăm dis de dimineață pulsul satelor din Chioar, să căutăm România normală. Dar multicoloră.
Între orele 9-10-11, la momentul circuitului nostru, s-a votat puțin. Dar aveam nevoie nu de cifre, cât de mostre de normalitate. Am ales trei sate cu populații diferite. Primul, Berchez, cu populație majoritar maghiară. La secția de vot, la ora 9.30, votaseră 21 de persoane. Șefa secției ne spune că e oarecum normal. „Astă-noapte am avut nuntă în sat, oamenii încă dorm”. Completează un membru care spune zâmbind că la ora la care au deschis secția, încă se nuntea… Evident, n-au fost și nu sunt probleme la vot în secția din Berchez. La ieșire, întrebăm un localnic tras la costum dacă merge la vot. „NU, eu sunt neutru/ Bine, în regulă, dar e și președintele Dvs/Eu sunt neutru”. Următoarea comunitate e tot una minoritară, dar care tinde să crească masiv. Am intrat să vedem votul la școala/secția de vot de pe Calea Mireșului, din cartierul de romi. Șefa secției ne spune că până la ora 10 votaseră 7 persoane din cele 856 așteptate. Dar așteptările sunt să vină după slujba de duminică, poate chiar mai încolo. În secție se zâmbește, se sugerează că niciodată nu s-a votat devreme în secție, specificul zonei nu e unul matinal, ca să fim eleganți. Găsim un singur localnic pe stradă și-l întrebăm dacă merge să voteze. „Da’ ce te interesează pe tine cu cine votez io?? Nu v-am întrerbat CU CINE ci DACĂ/ Eeee, așa da. O să mă duc mai târziu”.
Alegem și o comunitate românească mai de deal, satul Posta. Are 345 de locuitori conform ultimului recensământ și nu, nu e unul din viitoarele sate-fantomă, chiar dacă se va depopula încet, ca argument stând casele frumoase, curățenia din sat, apropierea de oraș. Spre secție ne îndrumă exact o familie ce venea „la țară” de la oraș. Secția 374 Posta e în căminul cultural recent modernizat. Până la ora 10 erau 19 voturi din cele 275 așteptate, dar, ne spune șeful secției, cu tot cu listele suplimentare. Aici se auzea deja slujba de la biserică, așteptările erau ca ulterior să vină oamenii la vot în număr mai mare. Pe câmpul dintre Posta și Remetea, la întoarcere, trei turme de oi. E locul de unde se văd Carpații ca-n palmă, cu Baia Mare la poale. Întrebăm unul dintre păstori dacă merge la vot, cu ușoară tentă ironică. „Amu nu pot, nu vezi? Pă sară, pă când le-oi duce și le-oi închide, poate”. În Remetea Chioarului, în centru, mai întrebăm un cuplu de vârsta a doua dacă merge la vot. „Sigur că da, după slujbă. Vom vota cu siguranță pentru o țară mai bună. Și pentru schimbare”, spun ei, cu rugămintea să nu apară în poză că-i ceartă tinerii de la oraș.
Am luat pulsul României normale. Sănătoase. Dis-de-dimineață. Poate prea devreme, pentru rezultate electorale memorabile, dar aveam NOI nevoie de porția de firesc. Să mergem devreme prin sate curate, să vedem culturi de grâu, turmele de oi, oameni mergând la biserică. România va supraviețui așa, prin continuitate, oricăror provocări și oricăror candidați/alegeri/președinți. O facem de peste 2000 de ani…
