Cu vremea nu te joci • Nimeni nu e mai presus de legile Naturii! Cu Natura nu te joci!

Sunt pline buletinele de știri locale și naționale de tinerii ucraineni care se pierd la noi în Munții Maramureșului, mor înghețați sau coboară distruși fizic. Nu discutăm aici de ce o fac, se știe, fug de război. Nici cât ne convine sau nu. Însă este o demonstrație de forță a Naturii pe care nu o putem ignora. Asupra căreia trebuie să revenim constant, mai ales văzând că nu ne lecuim, văzând la munte gleznuțe goale, fine, adidași sau chiar „abidași”, troller cu boxa mobilă, mult alcool, poate chiar „făină”. Tocuri musai.
Maramureșul are un cadru natural frământat. Superb din punctul nostru de vedere. Dar îndeajuns de demn de luat în serios. În primul rând, munții. Maramureșul are un număr serios de urși, de lupi, Peste 500 de urși avem, da? Mai avem 150 de râși. Și vreo 350 de lupi. Nu vă învățăm noi ce să faceți, dar un fluier, 2-3 petarde la îndemână îți pot salva viața. A venit căldura, vor reapărea șerpii. Inclusiv vipere, în zone stâncoase sus, la munte. Nu vă așezați unde vă vine, fără să vă uitați în jur. La fel, am observat apariția viespilor, inclusiv a celor uriașe, foarte periculoase. Nu sunt agresive ca pe secetă, au flori, dar tot nu e în regulă să dai cu bota în cuiburi. Deja nu mai vorbim, ca odinioară, de „avut grijă” la sălbăticiuni în Munții Igniș, Gutâi, Țibleș, Rodnei și ai Maramureșului, când ai avut urs deasupra Copalnicului sau lupi la Vima Mică. Prinde putere și mistrețul, după pesta de acum câțiva ani, încep iar să fie văzuți. Însă dincolo de toate, muntele în sine. Nu iartă. Am avut recent șansa de a trăi un asemenea moment, pe care vi-l descriem, pe scurt.
Zi de primăvară-vară, urcăm de la mina Șuior spre Creasta Cocoșului. Plecăm dis-de-dimineață, având o zi călduroasă înainte, motivul plecării la ora 7. Totul perfect, răcoare totuși. De la bază, de la începutul urcării, am văzut Creasta în ceață. „S-a dus belvederea”… Urcăm în ritm susținut, ajutați de lipsa căldurii. Când ajungem sus la Creasta Cocoșului, furtună! Ceață totală, un vânt de te lua de pe picioare. Temperatura era undeva la 5 grade, poate mai puțin. Ceața a generat și un fel de mâzgă pe cărări, pe pământ, destul de dificil. Revedem și locul avalanșei, unde cei trei oameni de munte și-au pierdut viața, acolo însăși Natura depusese flori la poalele stâncii unde e pusă placa memorială. Ia ghiciți ce temperatură era jos la mașini. În Poiana Boului, la coborâre? 21 de grade. Aceeași zi, aceeași zonă, doar la diferență de altitudine. Cei ce umblă sus, pe creste, știu foarte bine că nu ai ce căuta fără pelerină de ploaie, de vânt. Au fost peste ani și extreme. În Gutâi, în anii 80, a fost o furtună de genul celei din 2018, cu doborâturi. Doi silvici au supraviețuit ascunzându-se pe burtă în jnepeniș, culmea, nu în pădure, agățându-se de arbuști. O alegere excelentă. Ca să nu vă reamintim cum am urcat în anii 2000 pe Pietrosul Rodnei cu silvici la numărat de capre negre, pe o ceață de ne izbeam unii de alții pe cărare. Evident n-a văzut nimeni nimic, s-a coborât, după care…au apărut cifrele. Fie!
Un alt tip de pericole vine în natură în zonele cu ape. Maramureșul e obișnuit, a cunoscut inun­dații catastrofale, cu pierderi de vieți, în mai multe rânduri. Apele de munte cresc subit, în ore. Vă reamintim Vaserul cu ruperea de nori din 2008. Într-o jumătate de zi, Maramureșul era calamitat. Vaserul a rupt în cale, la fel a venit apă multă și de pe Cisla din Borșa, ce era să pornească și iazul de steril de la Baia Borșa, iazul Colbu. Montaniardul Ionică Pop a fost acolo, implicat în recuperarea de turiști cu elicopterul, noi mai la vale, pe Cisla și pe Vaser, la case distruse. „Foarte periculoase la munte sunt acele tornade cu doborâturi. Dar și furtunile subite, date de noduri unde se întâlnesc curenții reci din nord cu cei umezi dinspre vest. Un loc clasic cu furtuni subite e vârful Inău. La fel, am prins furtuni la Vinișoru. Vârfuri, dar și defilee, unde sunt mișcări ample de mase de aer”, spune el. Și ne amintim cum am prins împreună o furtună subită, cu ploaie ce ne-a udat până la oase, în zi de altfel caldă, superb, sub Pop Ivan, pe valea Frumușaua de deasupra satului Crasna Vișeului, sub masiv. Adică… exact pe unde vin fugarii din Ucraina, e fals ce se tot declară că vin pe Pop Ivan, ei caută șei, văi, nu vârfuri. Și dacă noi am prins furtună de vară, cu un râu pe care-l săreai ce a devenit navigabil în juma’ de oră, imaginați-vă cum arată furtuna aceea iarna!!! Revenind la pericolele de pe ape, reamintim că un râu umflat, abordat prea curajos, poate deveni fatal, ca în cazul clujenilor ce au făcut rafting pe Vaser, prinși sub pragurile de fund. Am prins moment de speriat până și pe acumularea Firiza, când a pornit vânt și furtună, din senin. Lacul a generat valuri mari, barca mergea în voia ei, nu unde vâsleai degeaba. Dar de departe, cel mai greu moment l-am prins pe o undă de viitură în Defileul Lăpușului, în 15 iunie 2018. Porniți la 8 dimineața pe zi cu soare, de la podul de la Sălnița, cu visul de a ajunge până la Buteasa Râu, de nu cumva până la Remecioara, în capăt de defileu. După 2 ore, cam în zona punții de la Românești-Aspra, începe să tune dinspre Târgu Lăpuș. Apa începe să crească drastic, vizibil. Se petrecea după furtuna cu tornadă din 2018, cea cu acoperișuri căzute inclusiv în Baia Mare. Pe râu era plin de copaci căzuți, ce trebuiau ocoliți, trecut peste. Totul până la valul de viitură, care a urcat nivelul apei cu probabil un metru. Turna ploaia, aveam apă în barcă până la genunchi, râul mugea. Tunete, fulgere. Nivelul apei a crescut peste copacii căzuți, barca înainta cu viteză, dar foarte periculos. Practic, nu puteai face manevre, te țineai doar pe mijlocul râului, el făcea totul. Am ajuns pe ziuă nu la Buteasa Râu, ci la Remecioara, leoarcă, obosiți, copleșiți. O ploaie sănătoasă ce a schimbat total datele problemei. În alt context, în același defileu, în august 2020, la tabără de hamace, o furtună neașteptată pe înserat, cu copaci căzuți, a făcut ca tabăra să se strângă în timp record, cu marș pe noapte, pe cărări, vreo 5 kilometri până în siguranță. Pe întuneric, semn că era furtună serioasă. Se petrece la fel și sus în munți, la ploi puternice, tot mai rare, dar în egală măsură tot mai violente, pe afluenți superiori ai marilor râuri. În minute, un pârâu de munte nu mai poate fi trecut, ba îți riști viața încercând. O furtună cu doborâturi în pădure îți poate pune răbdarea la încercare. În altă perioadă de furtuni, ne-a prins una în pădure obișnuită, în Coaș-Întrerâuri, căutând ciuperci. N-a durat mai mult de 15 minute. Dar cu fulgere, tunete, copaci căzuți. Singura șansă a fost să aruncăm deoparte botele metalice de mers și să stăm cuminți la baza celui mai gros copac sănătos din zonă. La adăpost cumva, cu apa de pe trunchi curgând râu direct la noi după ceafă.
Unde am vrut să ajungem? Nicăieri sau dimpotrivă, oriunde, dar în siguranță. Vine sezonul drumețiilor. Natura s-a dovedit foarte capricioasă în ultimii ani. Nu dați drumul pe cărare, nici cărarea pe nimic, pe „las că știu eu, am mai fost”. Echipați-vă ca pentru cel mai rău scenariu dacă plecați la ore distanță de mașină. Bocanci, haine specifice, un capăt de paracord, petarde pentru animale. O foaie de cort sau o prelată în rucsac. În locul PET-ului cu bere, să zicem. Sau al boxelor. Ați putea avea surprize plăcute.