Făcând referire la Duminica a 7-a după Paști (n.r. anul acesta în 1 iunie), închinată Sfinților Părinți de la Sinodul Întâi Ecumenic, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, afirmă că Evanghelia acestei duminici ne arată, în esență, că dreapta credință și rugăciunea mențin unitatea Bisericii. Această duminică face legătura între praznicul Înălțării Domnului și praznicul Pogorârii Duhului Sfânt.
„Sfinții Părinți de la Sinodul Întâi Ecumenic au învățat și au mărturisit, împotriva ereziei lui Arie din Alexandria, că Iisus Hristos este Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Care este deoființă cu Tatăl și Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Acest fapt este afirmat în primele șapte articole ale Crezului, care au fost formulate de cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul Ecumenic din 325, de la Niceea. Acest Sinod a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos, fiindcă Arie ereticul spunea că Iisus este o făptură îndumnezeită, nu Dumnezeu adevărat, ca Tatăl. Acești Părinți au pus temelia credinței ortodoxe, potrivit credinței apostolice”, a explicat Preafericitul Daniel.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai adăugat că „afirmarea dumnezeirii Fiului este foarte necesară pentru mântuire. Dreapta credință este necesară pentru mântuire deoarece credința nu este o simplă afirmare sau convingere intelectuală, ci o relație vie cu Dumnezeu Cel veșnic viu. Dacă nu mărturisim adevărata identitate a lui Dumnezeu nu putem dobândi viața veșnică, întrucât aceasta este tocmai relația vie cu El. Nu este vorba de o opțiune filosofică, ci de o relație existențială”.
Totodată, Patriarhul României explică semnificația Rugăciunii lui Iisus, amintită în această duminică: „Domnul nu vorbește despre unitatea ucenicilor și a celor care vor crede în El într-o cuvântare, ci vorbește despre unitatea Bisericii în stare de rugăciune, arătând că unitatea Bisericii se păstrează în primul rând prin dreapta credință, prin mărturisirea Adevăratului Dumnezeu, Tatăl Fiului veșnic. (…) Această rugăciune a lui Iisus pentru unitatea ucenicilor Săi și a celor care vor crede în El a fost numită Rugăciunea arhierească sau a Marelui Preot, dar ea poate fi numită și rugăciunea Marelui Păstor. Rugăciunea Mântuitorului este un izvor de lumină pentru toți cei care au primit încredințarea unor comunități de creștini, anume toți cei care sunt arhipăstori în eparhiile lor și în parohiile lor. Cel care este păstor trebuie să dea seama în fața lui Dumnezeu de modul în care i-a păzit pe cei încredințați lui spre păstorire”.