Geme presa online de aberații și de prostii la adresa Maramureșului, scrise de inteligența artificială. Sunt puerile, fără conținut și adesea jignitoare la adresa cunoscătorilor și iubitorilor de Maramureș. Săptămânal deja, ne crucim la texte scrise de roboți, semnate de ziariste virtuale și de site-uri cu pretenții, care spun NIMIC despre Maramureș, la cel mai generalist mod cu putință, cu greșeli și cu poze false.
Pentru că vine vremea concediilor și poate vreți să parcurgeți Maramureșul, vă invităm, rugăm, conjurăm, implorăm să nu vă luați după Ro-Boți! Sigur, problema nu e a Maramureșului, e una globală, site-uri și ziare uriașe din lume falimentează sau dau afară ziariști reali din cauza concurenței neloiale a textelor scrise din „adunat” de pe Internet. „Armageddonul A.I. a sosit pentru organizațiile de știri online”, scrie Wall Street Journal. Grație Google AI, se vorbește despre „ultima picătură”, ultima zvâcnire a presei reale. Ascultați aici. „Un produs tradițional românesc cucerește lumea. Este pe locul 88 într-un top global”. Dai click, nu? Zero. „Cea mai frumoasă pădure din Maramureș. Este una din cele mai spectaculoase și mai puțin explorate destinații”. Oaaau, care o fi? Păi pădurea Bavna de la Fersig. Cu stejari frumoși, da, dar chinuită și înghesuită între sate, are, văzută din satelit, o formă ce spune tot, imploră la milă, e mărginită de o cale ferată și de sate. Da, în aprilie mai poți găsi cu greu 2-3 lalele pestrițe, stârcii cenușii sunt pe degete, iar dacă intri dinspre Fersig dai de gunoi aruncat, de un țarc privat de mistreți, discutabil. E poate penultima pădure ca frumusețe din Maramureș, zău…Dar zice A.I.!
Apoi, primim și lecții despre cum să „Așa nu!”. Unde să nu mergi în Maramureș, cică. La Cascada Cailor în sezon de vârf, Complexul de la Săpânța, stațiunea Ocna Șugatag cu cazare de proastă calitate și facilități învechite etc. Fac un deserviciu major unor locuri pe care să le cauți dar… te învață robotul cum și când nu.
„Cinci sate din Maramureș unde se păstrează tradițiile cu sfințenie”. Oaau, să vedem! Breb. Unde la intrare te așteaptă o casă roz cu poartă de inox. Săpânța, alt loc ce țipă a kitsch. Ieud, alt loc tradițional, unde porțile vechi au fost tăiate și înfipte în țevi metalice, cu porți tradiționale din țeavă. Poienile Izei, satul în care canalizarea de la toalete curge prin vale, prin centru, prin șanț, generând un miros de nesuportat. „Obiective turistice gratuite”. Interesant!
Valea Vaserului…pe jos au cu bicicleta, asta fiind o minciună sfruntată, trebuie să urci efectiv pe calea ferată… cu bicicleta. Noi ne-am întâlnit cu o coloană de Jeepuri cu cehi, pe calea ferată, noaptea, un deliciu, ce mai. Toți înjurau, ei-noi cei din drezină. Cimitirul Vesel… pe dinafara gardului. Absolut pueril. Bisericile de lemn cele dinafara circuitelor. Adică etern închise, zi noapte, vară iarnă. Mult succes în a le vizita.
Haida hai, totuși, la Maramu’!!!
Acum la modul serios, ce e de vizitat la noi ca să pleci cu sufletul plin? Să dăm câteva exemple. Unul ar fi traseul auto de la Cavnic spre Băiuț, cu intrare apoi în satul Poiana Botizii, cu Peștera oaselor, apoi cu fenomene geologice interesante, de la apa albastră cu cupru și zinc din Valea Cizma, la piatra roz, la izvorul pulsatoriu mineral. Apoi, o intrare pe lângă mănăstirea Râoaia, din Lăpuș, pe valea cu același nume. Iar de acolo spre Groșii Țibleșului și spre superbii Munți Țibleș, pe limita cu Bistrița-Năsăud. Nu-ți ajunge o zi să le vezi pe toate, mai ales dacă mai faci o baie, mai culegi o ciupercă, mai fugi de un urs…
Alt loc de vizitat e Defileul Lăpușului, cu câteva vârfuri de atracție, gen Custura Cetățuii de la Sălnița, cu cascada Pișetoarea din Preluca Veche, cu puntea dintre Aspra și Românești, cu zona Balta Neagră și Împreunăturile din Coaș și Remetea.
Un altul care nu te va dezamăgi e creasta Rodnei, iar pentru acces mai amator e traseul de la Pasul Prislop spre Șaua Știol. Cu lacul glaciar aferent. În funcție de anotimp, ai flori rare, iar cu puțină orientare, cu o mică deviere de la traseu, ai la picioare monumentala Cascadă a Cailor.
Acumularea Firiza a Băii Mari, înainte de a deveni lacul interior – „mare nostrum” al unei anume afaceri. O acumulare artificială, adevărat, dar cu parfumul ei, cu celălalt mal sălbatic, la poalele Ignișului. Iar dincolo de lac, pe un traseu auto superb, poți merge pe Valea Neagră spre Izvoare sau cu deviere stânga spre Câmpul Tătaru și Cheile Tătarului, cu ieșire în satul Mara. Sau înainte, spre Blidari spre Poiana lui Dumitru cu ieșire…unde vrei tu, dar condiționat de mașină offroad – spre Negrești, Săpânța, Agriș -Vadu Izei sau Sighet, spre Giulești, Sat Șugatag sau Desești. Tot impresionantă și tot offroad ni s-a părut Culmea Codrului, că tot vorbea Ro-Botul de cele mai frumoase păduri din Maramureș…asta una, sus pe culme, e superbă!
Cu ceva îndemânare sau chiar cu ghid, merită văzuți și Munții Maramureșului de pe granița cu Ucraina. Cu atenție însă, fără să treci granița accidental, cu atenție mare la carnivorele mari, prezente. La fel, porțiunea de munți ai Maramureșului de deasupra Pasului Prislop, cea cu legendarul drum al lui Mackensen făcut în Primul Război Mondial. Partea cu tradiții și „sate tradiționale” trebuie abordată însă cu suspiciune, așteptări mici sau cu bună documentare: ori cauți evenimente, festivaluri, unde poți vedea o mare de costume populare ori poți pleca dezamăgit. Azi, maramureșenii sunt îmbrăcați cu „tradiționalul” trening de antrenament al Armatei germane, Bunderwehr. Albastru, da, îl știți, de la second-hand. Casele sunt… după cât și unde au lucrat în Europa: mediteraneene de o vreme, ori colorate țipător cu poarta de inox, ori destul de kitsch-oase fie și din lemn, în sens că vechea arhitectură, cea cu acoperișul în patru ape, dispare pe zi ce trece. Dar de căutați bine, găsiți case vechi frumoase, unele chiar reabilitate, unde te aștepți mai puțin.
E una în reabilitare în…Ocoliș, altele vechi conservate în Roșia-Berchezoaia, unde nu te aștepți. A fost și una de tip maghiar, învelită cu stuf, la Chioar spre celebra cetate, dar a ars, suspect. Patriotic chiar.
Ce mai puteți găsi valoros în Maramureș e turismul de munte, de natură, de la căutat de flori la urmărit animale. La fel, turism istoric, pentru că avem o istorie absolut impresionantă. Toată rugămintea e să nu vă luați după textele triste ale A.I. Vă expuneți aproape 100% la o cruntă dezamăgire, la așteptări imense date de exacerbarea și exagerarea unor atuuri care… din păcate… nu mai există. Mai în primăvară, o altă pădure maramureșeană era dată drept fabuloasă, cea Crăiască de la Ocna Șugatag, în care curg canalizările stațiunii și ale pensiunii, plus apa sărată din ștranduri…
M-am saturat pana peste cap de articole panicarde despre AI. Nu AI-ul e problema, ci oamenii care nu stiu sa-l foloseasca si prefera sa se planga ca le „fura” ceva. Nu ti-l baga nimeni pe gat, dar nici nu te opreste nimeni sa inveti. Daca te sperie ca un bot scrie mai coerent ca tine, poate ar fi cazul sa te intrebi de ce. Tehnologia nu e dusmanul, ignoranta e, si. NNIMENI nu mai poate opri aceste tren. Deci ce alegeti?
1. Nu e panicard. E o atenționare. 2. Nu mi fura nimeni nimic, Maramureșul nu e al meu nici al urmașilor urmașilor mei in vecii vecilor. 3. Ma refer la texte scrise de departe fara nici o legătură cu realitatea. Nu ca mi ar fura cineva munca. Tehnologia NU e dusmanul, drept pt care o folosesc cu drag.
dl baimarean, cu atata ai ramas din tot articolul?
cand vad articole de genul deja stiu ca o sa fie ‘Breb, cimitirul vesel, mocanita, ocna sugatag, manastiri de lemn’. mor incet.0.01% din judet care are 5-6 grupe montane, zeci de rauri, sate vechi, si 47% padure -_-
ma bucur ca v-a placut culmea codrului. de pe harta am simtit-o speciala padurea aceea, abia astept sa parcurg si eu. Mai merita mentionata zona Durusa-Valea Chioarului-Varai, zona Vima Mica (cred, malul Vimei), culmile dintre Bloaja si Cavnic, si in general dintre afluentii Lapusului sau Cavnicului, padurile si pajistile de langa/sub Satra Pintii. padurile de fag cu stancarii de la poalele Ignisului sau Mogosei.