Alegerile prezidențiale recente au dat țării al cincilea președinte în persoana lui Nicușor Dan, fostul primar al capitalei. Apreciat sau luat în derâdere de sociomedia, viitorul lui nu poate fi separat de al foștilor președinți. Care la vremea lor tot de popor au fost aleși. În istoria acestui gen de alegeri, votul românilor prezenți la urne s-a bazat pe principiul speranței. Au crezut că aleșii își vor pune calitățile personale (dacă le-au avut) în slujba națiunii. Adică, în timpul mandatului, vor fi preocupați să înscrie țara pe drumul democrației constructive. Numai că, în sondajele de opinie, de mai mulți ani, majoritatea respondenților consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită. Înseamnă că foștii președinți au avut partea lor de vină, iar prezența lor în fruntea țării pentru români nu a fost o mare victorie. Când și cine are obligația să evalueze prestația unui președinte ales de popor? Pentru a nu se repeta greșelile, la sfârșit de mandat, foștii președinți au avut obligația morală să explice românilor cum au mediat conflictele dintre Guvern, Parlament și societate. Rolul de mediator al președintelui este prevăzut în Constituție și conflicte au fost suficiente. Bineînțeles că nu au făcut-o, însă nici politologii, nici istoricii nu au fost interesați ca, în mod oficial și civilizat, să le solicite explicații. Pe plan extern, aportul lor pozitiv la aderarea României în structurile UE și NATO a fost necesar, dar insuficient. Pentru tratamentul discriminatoriu aplicat țării, în forurile europene, vinovați sunt Băsescu și Iohannis. Astfel, negocierile care nu s-au purtat pe picior de egalitate au dat apă la moara partidelor suveraniste. Pe bună dreptate, ostile unor sancțiuni aplicate României. Nici pe plan intern, foștii președinți nu s-au implicat în rezolvarea unor inechități din societate, transmise de la un mandat prezidențial la altul. Una dintre anomalii care înfurie societatea o reprezintă salariile exorbitante și pensiile speciale, făcute cadou magistraților de fostul ministru al Justiției, Valeriu Stoica, în perioada președintelui Constantinescu. Care, cu bună știință, a tolerat deschiderea cutiei Pandorei cu pretenții și pentru alte categorii de bugetari din instituții cunoscute, situate la niveluri superioare ale statului. A avut propriul interes să nu intervină sau a profitat că actuala Constituție limitează atribuțiile președintelui. Despre performanța justiției din anii democrației nu-mi găsesc cuvintele. Nici deficitul bugetar exagerat de mare, spaima viitorului premier, nu a apărut din spuma mării. Investițiile din infrastructura rutieră și recalcularea pensiilor pe baza contributivității, făcute cu bani împrumutați din bănci, au fost măsuri necesare, justificate, ce nu trebuie puse de nimeni la îndoială. Cât privește risipa de bani din sectoarele bugetare, proveniți din aceleași surse financiare, ea a început mai devreme și a atins apogeul în guvernările Ciucă și Ciolacu. Serviciile secrete trebuia să-l informeze pe Iohannis de parazitismul apărut în sectoarele bugetare. Cine să o facă? Coldea băgat până în gât în afaceri dubioase, dominate de corupție? Iohannis nu a intervenit și turismul din țările exotice, probabil, l-a făcut tot cu bani împrumutați din bănci.
Pentru binomul Nicușor D. și Ilie B. funcția de președinte, respectiv de premier va fi una dintre provocările vieții. Nu cred că vor reuși, încât la sfârșit de mandat poporul să poată spune că alegerea președintelui a fost un succes. Nu un eșec precum la alegerile precedente. Pentru început, în spațiul public, cei doi au dovedit sinceritate și au avut decența să confirme situația critică în care se află țara. Deși este nevoie de sacrificii, ele cu greu vor fi acceptate. De unde au de gând să înceapă? De sus în jos sau invers? De partea lor nu se află nicio categorie socială. Sindicatele conduse de aceiași lideri de zeci de ani au blocat reformarea sectoarelor bugetare. B. Hossu și D. Costin au privatizat marile carteluri sindicale, iar A. Hadăr de la Educație, la televizor, începe să vorbească aberații. Cum se vor descurca președintele și premierul cu patru partide aflate la guvernare, care își vor vedea de propriile interese, nu știm. Acum ca niciodată, țara are nevoie de un președinte jucător, care să-și exercite funcția printr-un premier, încât, pentru o perioadă, să aibă puteri sporite, cu nuanțe dictatoriale. Altfel, dacă nu vor fi în stare să rezolve dezechilibrele și inechitățile sociale, președintele degeaba a fost ales de popor. Candidatul la președinție, Lavinia Șandru, în campania electorală, a declarat că președintele ales trebuie să fie premier. A avut perfectă dreptate, într-o democrație consolidată, electoratul trebuie să accepte acest gen de alegeri. În România, regulile democrației au nevoie de schimbări majore, iar actuala Constituție este bună numai de pus pe ulcica cu lapte la prins. Schimbări majore pozitive nu se pot produce decât în urma organizării unor referenduri de interes național. La care românii ar trebui să participe din plin cu responsabilitate. Altfel, peste cinci ani, se vor confrunta cu același gen de alegeri costisitoare, dominate de scandaluri interminabile.
prof. Vasile ILUȚ
