Vine căldura, ba miroase a secetă. Avem însă în Maramureș șansa de a avea lacuri naturale impresionante. De ce naturale? Suntem atât de împotriva piscinelor „curate ca lacrima” cu prețul îmbăierii în apă moartă, cu peste zece substanțe chimice în ea, încât ne-am decis să omitem în enumerarea de azi până și lacurile artificiale, care… n-au nicio vină.
Abordăm acum, împreună cu montaniardul Ionică Pop, lacurile naturale interesante ale Maramureșului. Avem prin urmare cinci categorii: lacuri glaciare, periglaciare, nivale, de prăbușire și cele formate în spatele unor alunecări de teren.
„Printre lacurile glaciare merită amintite Iezerul de sub Pietrosul Rodnei, Tăurile Buhăiescu, lângă ele mai este și un lac nival, format din acumularea apei din zăpada topită. Mai este Lacul Gropilor, sub vârful Gropii, Lacul Rebra, Lacul Știol, devenit heleșteu în urma modificărilor făcute de om, cel de la izvorul Bistriței Aurii. Avem apoi lacuri periglaciare (n.r.- în care cel puțin o parte a conturului lacului este formată de un strat de gheață, o calotă glaciară sau un ghețar, le zice definiția). E cunoscutul lac Vinderel din Munții Maramureșului, cel cu nume de șoim. Vinderel sau vânturel, pădurarii îi spun altfel șoimului, pentru că stă la nesfârșit pe unda de aer, abia se mișcă. Vă zic? „F..te vânt”, îi spun ei.
De acolo numele lacului, de la șoimii din zonă. Se adaugă lacuri periglaciare Vârtopu, Tăul Roșu, Lutoasa, Budescu, Bârsănescu din aceiași Munți ai Maramureșului, apoi Tăul Muced din munții Rodnei, Tăul Bătrâna sau tăurile din Podul Cailor, tot în Rodnei. Se adaugă tăurile din spatele unui val de alunecare, cum e Tăul Morărenilor din Gutâi, cel mai reprezentativ. Sau tăurile de la Hoteni, ori tăul Fătăciunii din Baia Borșa. Lacuri nivale, cele din zăpada topită, ar fi reprezentate de Tăul Rotund de sub Șuligu”, ne enumeră montaniardul. Apoi, revine cu lacurile de prăbușire. De fapt, de la fața locului, discuția o ducem la Ocna Șugatag, în zona lacurilor vechi, influențați de necazul produs recent la Praid. Toate lacurile noastre sărate sunt de prăbușire, anterior acolo erau galerii și clopote în care se exploata sarea, în subteran. 
La Coștiui, unde prăbușirea a dus la formarea unui lac, apoi o alunecare de teren a distrus lacul. Sigur, apa sărată mai există, în subteran. La Ocna Șugatag, am umblat pe urme ale unor prăbușiri mai recente. Un localnic ne spune că deasupra Lacului Bătrân, sărat, acum ștrand, există unul dulce. Acolo a fost teren de sport pentru ocnașii de la mina de sare, odinioară. Ne spune că sunt în curs prăbușiri, de mai mică dimensiune. Ne amintește de un vecin al său care s-a dus azi să cosească pe o parcelă, a doua zi n-am mai găsit nu căpița, nici locul, era prăbușit. Acolo, sub Ocna Șugatag, în câmpul acela sărat prin care trece Valea Sărată. Acolo am și găsit cea mai recentă scufundare. Într-o bună zi, acolo, de la băile vechi până la Lacul Bătrân, ar putea fi un mare lac, dacă Natura decide să mai erodeze din pereții de sare din subteran. Dar să continuăm lista lacurilor de prăbușire, cu Ionică Pop: tăul lui Cotoz din Munții Lăpușului, tăul sărat de la Breb, Lacul Albastru celebru din Baia Sprie, lacurile Jupania și Pecialu. Ar mai fi lacurile Măgura și Cununa. Recunoaștem, o parte din ele nu le-am văzut.
Apoi, se adaugă așa zisele Lacuri fără fund. Tăurile de turbărie. Sunt Tăul Chendroaiei de sub Creasta Cocoșului, Iezerul Mare de la Mara, Tăul Băiței, mlaștina Vlășinescu, Tăul lui Dumitru, cel care a fost studiat de specialiști ai Universității din Brno-Cehia, au dus mostre, le-au evaluat… are o vechime de 12.000 de ani, de la sfârșitul erei glaciare! Alte foste tăuri, acum mlaștini, mai sunt la Poiana Lungă, tăul Negru, Poiana Brazilor, sunt zone entrofizate. La Hoteni e și lac, și turbărie. În Rodnei este acel lac perfect rotund, Tăul Hârdău, din zonă carstică, cel căzut într-o dolină perfect rotundă.
Plus Tăul Văratecului, în Munții Lăpușului. Revenim la titlul nostru și atragem atenția că cele amintite ca fiind de turbărie nu sunt de îmbăiat fără riscuri foarte mari, ar fi bine să vă abțineți. Cele sărate… cu rezerve, acolo este o peliculă de apă dulce, de ploaie, sub care e apă sărată saturată. 
Cât despre lacurile glaciare… mult succes, doar vă amintim că nu poartă degeaba numele de glaciar… Și mai că ne-am întoarce la lacurile noastre artificiale… nu chiar la piscine și aquaparcuri. Mai ales că în râuri nu prea mai ai unde te scălda, sunt scăzute masiv.
La final însă, trecem în revistă cele mai frumoase din lacurile amintite: „Ar fi tăurile Buhăiescu, Lacul Vinderel, Tăul Muced, Lacul Albastru, Lacul Iezer și Rebra”. Ce mai…succes în a le aborda! În unele dintre cazuri, o saltea gonflabilă la îndemână și un costum de neopren ar putea fi de mare ajutor!
