Mama ei de încălzire globală… Maramureșul, de la o săptămână la alta!

Trebuie să fii inconștient să nu înțelegi sau de-a dreptul nesimțit să nu simți cum se schimbă lumea sub ochii tăi.
Am trăit recent un episod de secetă timpurie, în iunie, ceva ce nu s-a prea văzut. Am trăit numai anul acesta 2-3-4 diferențe de temperaturi de 15-20 grade Celsius de la o zi la alta sau în 48 de ore, care ne-au bulversat. Ce se întâmplă? Cu ce-am greșit? Vă reamintim, într-unul din cele mai „hidratate” județe din România, am avut probleme evidente în asigurarea apei potabile populației, deși avem un bazin hidrografic de invidiat!
Prin urmare, vă propunem un exercițiu. Am pus deoparte intenționat un text de-al nostru de săptămâna trecută, dinainte de ploi. Nu, nu e depășit, perimat, sunt șanse reale să se mai petreacă încă o dată scena anul acesta. Și încă și încă o dată. În urma unei secete de mai mult de o lună, eram gata să rămânem fără râuri. Sate ce au alimentări cu apă din pânza freatică a râurilor aveau apa la program sau oprită noaptea. Ce să zicem de cele care au apă din pâraie? Despărțim apele deci, ca Moise, între textul de acum o săptămână, lăsat neschimbat, cu tonul de atunci, și cele ce le-am observat zilele acestea, prin Maramureș și prin Natura județului nostru.

Semne de mare secetă • Avem râuri „uscate” în judeţ. Altele nu mai curg!

Anul trecut, așa ceva se întâmpla în august-septembrie. A început din iunie, iar acum avem deja primele semne de secetă grea. Am pornit în căutarea râurilor mici din Maramureș în zona Chioar-Fisculaș, să le vedem.

Primul semn rău l-am primit pe Valea Hovrila, unde cascada de altfel frumoasă e total secată! Nu curge niciun pic de apă. Îți vine să regreți vremurile când pe cascadă curgea până și borhot… Următoarea oprire e pe Bârsău, care… nu e! S-a oprit. Ici-colo câte o baltă, atât. Bârsăul nu mai curge, băltește. Cu un drum, am văzut râul Lăpuș în defileu, e destul de trist. Dar și afluentul său, Cavnicul, chiar înainte de intrarea în propriul defileu, și el e foarte secat. Practic, Cavnicul poate fi trecut fără să te descalți, din piatră în piatră, la fel Lăpușul pe alocuri.
Am trecut însă în Fisculaș, unde am văzut Chechișelul, alt afluent al Lăpușului. La ieșirea din Dumbrăvița, nici el nu-i! Nu mai curge, băltește, negricios, semn că totuși mai funcționează câte o horincie… Râul Bloaja abia-abia mai curge, de la o zi la alta se oprește și el. Așa se explică faptul că nu degeaba se transmit avertizări către populație pentru consumul responsabil de apă. Fie el din ape de suprafață sau din pânza freatică a râurilor. Revenim cu semnale de gen și din Țara Lăpușului și de peste Gutâi, unde vom avea surprize interesante!!

Natura renaște cu noblețe!

În urma, ba chiar în timpul ploilor, am intrat în câteva dintre cele mai interesante zone naturale din Maramureș. Să ve­dem dacă au avut loc schimbări. Prima observație: pădurea ce părea că îngălbenește deja, fenomen ce se petrece la finele lui august, e iar verde crud, absolut superbă. Un prim drum l-am făcut în Defileul Lăpușului, chiar sub amenințarea ploilor. Cu 3 zile înainte, mergeam pe pietre, pe marginea râului destul de secat. În vaduri, înainte de cunoscutul loc Balta Neagră, am trecut râul Lăpuș sărind din piatră în piatră, fără să ne descălțăm, duminică. Ca pe joi, să alegem cărări de pe versanți iar râul l-am trecut prin același loc rezemați în bote și dând mâna unul celuilalt! Râul era crescut cu o palmă, pădurea iar verde. Renăscută cumva, triluri de păsări, sunete de animale în pădure. Apoi, ploaia. Firavă câteva minute, apoi cumplită, dură. Caldă, totuși. Cărările au devenit patinoare de nămol. Prin apă nu mai puteai trece, tuna și fulgera, dar și apa se murdărea vizibil, de la pâraiele pornite de pe versanți, trecerea nu mai era în siguranță. Iar vadul uscat de duminică devenise joi, înapoi, Balta Neagră cea adevărată. Două zile mai târziu, în perioadă ploioasă, urcăm spre Poiana lui Dumitru. În perioada de călduri, am „vânat” și acolo temperaturi decente, obținusem 26 de grade Celsius când în oraș, între blocuri, erau 36.

Dar secetă era și la munte, pârâurile abia curgeau, iar unele nu mai curgeau deloc. Acum, începem numărătoarea cascadelor: Blidari, încă nu ca astă-primăvară, tip voal de mireasă, dar vie. Ștur, superbă ca întotdeauna. Cascada fără Nume/ a Dragostei, vie, superbă. Iar sus la Poiana lui Dumitru, viață! Verde cât vezi cu ochii, de la iarbă la brazi. Noroi, drumuri ude. Zone umede și unde nu e cazul. Iată doar două locuri unde Natura a renăscut simplu, firesc, numai datorită câtorva episoade de ploaie. Reamintim, deo­camdată sezonul de ciuperci este „suspendat”, la fel cel de fructe de pădure, silvicii ne-au spus că anul acesta sunt foarte puține afine, probabil zmeură deloc, din cauza secetei. Ciuperci au fost cam 2 săptămâni. Dar Natura are forță. Avem șanse serioase să vedem o revenire, la fel cum avem și (ne)șanse serioase să revenim la episoade de secetă.