Fatalitate: Cum-necum, nu ne știm manageria gunoaiele

Orășenii se uită cu neîncredere la noile containere moderne, cu cartelă, care apar prin cartiere, în timp ce minoritarii se uită pe la încheieturile containerelor, să vadă pe unde ar putea desface sau intra. Aceiași orășeni se întreabă: și după ce le selectăm și ne facem bucătăriile/balcoanele depozite selective, tot haotic pe groapa de gunoi se duc, ca până acum? Că doar vedeam cum golesc clopotele acelea, la oraș și aiurea. Jap în remorcă, adio. Problema e însă sistemică, nu e a unui oraș. E a unei țări și a unei mentalități. De asemenea, a unei legendare întârzieri tehnologice a noastră, a României. Avem în schimb internet bun ca să ne uităm pe TikTok și avem stații de încărcare mașini electrice…în toate satele. Și mai avem table inteligente în săli de clasă goale.
De fapt, situația privită de departe arată așa. Avem cea mai mică rată de reciclare din Uniunea Europeană. E doar 12%. Avem în țară 31 de sisteme integrate ale deșeurilor, acele SMID cu care ne căznim și noi, ce trebuiau să funcționeze din 2007. 5 din ele s-au terminat mult mai târziu și altele, ca al nostru de la Fărcașa, încă nu sunt funcționale. La fel Galați. La fel alții. La Cluj, după scandaluri majore, a pornit abia în 2023, la Pata Rât. Și da, uneori Clujul pute ba din canalizare, ba de acolo, de la groapa „ecologică” sau de la cea de criză, vecină. Maramureșul nostru, zice presa centrală, e și în topul celor mai scumpe gropi de gunoi din România. După ce că nu e finalizată, a costat 396.120.714,12 lei, urmează Clujul cu 306 milioane, Galațiul cu 259 milioane, Hunedoara și Iași, cu 250 milioane lei. Maramureșul a început în 2014, se termină cică în 2025, dar mai avem dubii. Finanțările au trecut de la POS la POIM apoi la PDD, pe alocuri. Deși acolo la Fărcașa se lucrează în sfârșit serios, constant. România produce 303 kilograme de deșeuri municipale/locuitor, rata de depozitare la groapă e de 74% pe țară, când ne-am angajat ca până în 2035, ea să fie de 10%. Facem iar ca noi, dar zicem ca ei? Facem/zicem.
Ce și cum fac alții? Iată cifre. Niciun județ din România nu a trecut de 50% rată de reciclare. Constanța, Botoșani și Brăila au rate de 5%… Până în 2030, trebuie să reciclăm 60%, ceea ce pare științifico-fantastic. Dar există județe performante, culmea, în vecini. Sălaj cu 47,8%, Bihor cu 37,4%, Satu Mare cu 27,7%, Cluj cu 23,7%, scrie Capital. Mai intră în topul celor de peste 20% Harghita, Ilfov, Covasna, Vaslui, Tulcea. Atât. Ceea ce spune ceva despre noi, nu? Rata de reciclare în Uniunea Europeană a ajuns la 69%, la noi la 12%. Nouă țări, Germania, Austria, Slovenia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia, Elveția și Letonia au trecut de 50% grad de reciclare. La cealaltă extremă suntem noi, cu Malta, Cipru și Grecia, cu sub 20%.
Și-acum, Maramureșul. Avem așa. Rateu cu groapa de gunoi de la Italsofa. Acolo, dacă nu știți, este proces în curs între Primăria Groși ca proprietari ai terenului, firma ce colectează și Consiliul Județean. În februarie 2023, gunoiul depozitat acolo temporar trebuia să fie dispărut, sus pe deal, în Fărcașa. Apoi au venit cu povestea că l-or pune deasupra celui vechi ecologizat, din spate….că cică a scăzut cu 15 metri, cum s-a tasat. Primăria Groși nu e de acord, se va genera și mai mult must toxic-levigat. Cel dosit acum frumos pe sub supratraversarea frumoasă de drum și trimis în pădure, spre Craica și spre Lăpuș. Mai mult, ceea ce nu știu oficialii județului, dar le spunem acum, sătenii din zonă, dar și proprietarii firmelor care nu mai suportă vecinătatea cu un gunoi ce trebuia să fi dispărut de mult se organizează ca după deschiderea gropii de la Fărcașa, dacă nu începe să se care gunoiul de la Italsofa, să monteze pe gunoi, sus, literele ca la Hollywood, să se vadă de pe Creasta Cocoșului, cu numele autorilor gropii, adică ultimii doi președinți de Consiliu Județean. În sfârșit, vor fi undeva împreună!!!! Am fi de comedia Planetei… iar gura lumii spune că undeva, într-o curte, se construiesc deja literele… Problema e că, între timp, pe fondul sărăciei, se reactivează depozitele secrete de gunoi. Câte o primărie din Maramureș nu mai are bani de salarii din august, ar prefera să ascundă câte o „șarjă” de gunoi și să mai scadă din facturi. Prin tot județul sunt gropi secrete, noi le știm, cei de la Mediu le știu, se luptă cu ele. Sunt ascunse în păduri, în râpe, în locații de foste mine, în aeraje de mină. Se nasc acele CAV-uri, care n-ar fi mare lucru să devină noi gropi de gunoi sătești, când nevoia sau lipsa de bani o cere. Oricum, edilii sunt speriați de ceea ce urmează… acolo vor fi costuri majore, să chemi tu firmă de aiurea, singura specializată, să-ți ia mortăciuni sau cauciucuri sau uleiuri arse. Dar să nu credeți că numai Baia Mare are probleme cu depozitarea gunoiului sau cu fostele gropi. Sighetul are aceeași problemă, groapa e acolo, la calea ferată, o belvedere superbă pentru turiștii din tren. Alte orașe ascund unde pot, organizat sau nu. Stau dovadă Baia Borșa, toate ieșirile din Târgu Lăpuș, halde de steril pe care s-a pus gunoi. Marginile de județ. Ba râurile. Interesant însă e că, oficial, toate autoritățile locale sunt performante, adună certificate verzi și-și cumpără mașini electrice cu nemiluita, mai multe decât au nevoie, au stații de încărcare electrice, totul e verde…! Avem stații de autobuz verzi eco, parcări, centrale cu biogaz care nu funcționează pentru că nu au materie primă. Avem fotovoltaice pe primării, doar că e supărare prin birouri că nu duc toate reșourile peste iarnă…
Din păcate, iar ideea fotoreportajului de față e mai degrabă ilustrarea unui Maramureș nu foarte european, e că ne prefacem cu mult talent că suntem europeni. Când pe alocuri, aducem a India. Ne plac toate beneficiile europene, de la libera circulație la liniile de finanțare, dar nu ne putem alinia. Ar putea fi unul dintre motivele pentru care nu suntem luați foarte în serios?