Căderea comunismului pentru întreaga societate a fost o provocare venită pe neașteptate, cu o mulțime de necunoscute. Despre familie, indiferent de natura regimului aflat la putere, dictatură sau democrație, trebuie să vorbim.
În istoria omenirii, a fost și va rămâne motorul sau celula de bază a societății menită să transmită viață altor generații. Forța și viitorul unei națiuni depind de numărul locuitorilor și echilibrul numeric al generațiilor în funcție de vârstă. Scăderea natalității și implicit a tinerilor, îmbătrânirea adulților au generat dezechilibre demografice care pe viitor vor afecta forța de muncă a țării. Efectele negative ale democrației asupra familiei s-au manifestat indirect și diferit. Căderea economiei, lipsa locurilor de muncă, șomajul, în primul rând, le-au resimțit tinerii și familiile tinere. Plecarea unuia sau a ambilor părinți, cu sau fără copii la muncă în străinătate, este o soluție, însă implică riscuri cunoscute ce pot duce la destrămarea familiei. De suferit au copiii nevinovați și dezorientați, neștiind ce li se întâmplă, ajunși la unul sau ambii părinți după cum spune legea. Relațiile intrafamiliale, bazate pe dragoste, emoții, sentimente, empatie, ajutor reciproc, rămân stabile, când membrii familiei sunt cât mai aproape, nu la distanțe mari și foarte mari. Spre deosebire de tinerii din regimul trecut, nu mai vorbim de cei din România rurală de altădată, generațiile de azi se raportează diferit la căsătorie, familie și copii. Ajunși la vârsta maturității biologice, din motive personale, mulți tineri se căsătoresc mai târziu. În România urbană, ce trăiește la bloc, familiile tinere față de părinți vor independență, o slujbă stabilă, un apartament proprietate personală. Dorințe justificate și satisfăcute de regimul trecut, greu de realizat în democrație. După căsătorie, unele familii vor libertate, distracție, să călătorească, uită că, biologic, au datoria de a lăsa urmași. Este adevărat că familiile cu copii au alte responsabilități, însă într-o anume etapă a vieții nici fără ei nu este bine. Marea dramă a familiei în România rămâne liberalizarea avorturilor provocate, principala cauză a scăderii natalității. O crimă premeditată ce ucide mii de vieți în devenire, iar repetată pune în pericol viața femeilor. Cuplurile care nu doresc copii ar trebui să apeleze la minimele cunoștințe de educație sexuală, dobândite în școală, nu la metode barbare. Numai că, în general, la capitolul educație, vorba vine, tinerii noștri pe lângă lipsuri mai au și părți negative. Toate familiile fără copii nedoriți ar trebui să știe că tinerețea cu frumusețile sale nu ține o veșnicie. Cu timpul, vine bătrânețea, o etapă complicată a vieții, cu probleme specifice vârstei. Când într-o familie de bătrâni rămâne unul singur și are nevoie de ajutor, dar nu vine de nicăieri, la îndemână nu sunt decât două soluții. Una: să ajungă pe mâna rudeniilor sau străinilor cu avere cu tot. Tranzacție făcută cu acte în regulă, dar din cauza averii încheiată cu scandal. A doua: într-un azil de bătrâni numit metaforic casa sufletelor pierdute. Efectele perverse ale democrației, în rândul tuturor familiilor de bătrâni cu sau fără copii, sunt și de altă natură. Pensiile mici, medicamentele scumpe, taxe la întreținere și impozitele mari, traiul zilnic costisitor, nesiguranța zilei de mâine, amenințarea autorităților că pensiile vor fi reduse, puse cap la cap, nu pot asigura o bătrânețe liniștită. Bătrânii României sunt triști, dezorientați și nemulțumiți că după o viață de muncă se simt inutili și abandonați. Nu este momentul să-mi dau cu părerea dacă au sau nu dreptate. În democrație, relațiile dintre membrii familiei au devenit tensionate, s-au intensificat violența domestică, agresivitatea, a crescut numărul omuciderilor, mai ales în rândul femeilor. Principalele cauze pot fi: alcoolismul, consumul de droguri, șomajul și inechitățile sociale, generate de democrație. Mai devreme sau mai târziu, tinerii se căsătoresc, fără să fie pregătiți pentru a duce o viață în doi într-o lume extrem de provocatoare. Ce necesită toleranță, renunțarea la orgolii și evitarea conflictelor. Într-o astfel de democrație, mediul de comunicare între membrii familiei, obligatoriu, trebuie să fie pașnic, nu agresiv. Altfel, se apelează la improvizații ce sfidează regulile familiei tradiționale, precum concubinajul și divorțul. Viața personală a vedetelor, plină de scandaluri, excesiv de mediatizată, nu trebuie luată ca model pentru tineri. Nici starea civilă a mai multor oameni din stat nu trebuie luată ca model. Evoluția familiei face parte din mulțimea problemelor sociale, economice și politice ce definesc drumul greșit al României. Așa rezultă din sondajele de opinie și de vină ar fi democrația originală, acceptată după căderea comunismului. Teorie născută pe interpretarea greșită și superficială a evenimentelor din decembrie 1989, care a denaturat realitatea, a creat confuzii ce trebuie clarificate. Fără un proiect de țară, România nu are șansă să-și aducă forța de muncă calificată acasă. Țara este măcinată din interior cu sprijinul celor din exterior, că nu degeaba am intrat în UE.
prof. Vasile ILUȚ
