La începutul anului școlar 2025-2026, Ioana Hochia a renunțat la statutul de inspector școlar pentru învățământul primar și alternative educaționale și s-a întors la catedră. Pentru unii, decizia a fost surprinzătoare, căci cine nu visează la un statut mai înalt?
Ioana Hochia a decis că preferă să lucreze cu copiii, să-i călăuzească întocmai ca o mamă. În plus, plină de energie, de voioșie și de optimism, Ioana Hochia se implică în Atelierul de copt idei și în activitățile Asociației Mansio. Ioana Hochia este născută în Baia Mare, a copilărit în Firiza și spune că a avut parte de „o copilărie presărată cu joacă, imaginație și… multă școală. Școala mea de acasă, pentru că îmi plăcea să mă joc de-a învățătoarea cu o seriozitate care i-ar fi făcut invidioși pe adulți”. 
Este absolventă a Centrului Universitar Nord Baia Mare, având și un master în Drepturile omului. „Anii de navetă zilnică Firiza- Baia Mare au fost mai mult decât drumuri: au fost lecții de independență. Petreceam ore întregi în stațiile de autobuz și pe autobuz, ascultând oamenii. Oameni cu povești, cu griji, cu bucurii mărunte. Așa am descoperit că îmi place să ascult. De fapt, asta fac cel mai bine: ascult, sintetizez și acționez. O trăsătură moștenită de la mama, care a făcut mereu același lucru, cu o naturalețe simplă și frumoasă”, mărturisește Ioana Hochia. Și mai este ceva care o definește: muzica și în special Jazzul. „Așa sunt eu: un om care ascultă, creează, simte, învață și se reinventează – cu simplitate, parfum de flori și un playlist bun în fundal”, se autocaracterizează Ioana Hochia.
Atelier de Copt Idei unde lucrurile cresc frumos
R: Ce proiecte/inițiative ați implementat recent?
I.H.: În comunitatea Atelier de Copt Idei lucrurile chiar cresc frumos — ca aluaturile bune, puse la dospit cu grijă și entuziasm. Iar anul acesta, din mai, am avut parte de o bucurie mare: în cadrul unui parteneriat încheiat de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș cu Primăria Municipiului Baia Mare, ni s-a oferit cu titlu gratuit un spațiu minunat, chiar pe malul râului Săsar. Este locul unde ideile se simt bine, unde oamenii zâmbesc mai mult și unde creativitatea are loc să respire. Un spațiu luminos, cald, perfect pentru ateliere, întâlniri, discuții cu profesori, învățători și părinți — un fel de „căsuță a ideilor bune”. E un spațiu în care fiecare a contribuit cu ce a putut. Suntem recunoscători pentru generozitate și pentru încrederea acordată. Faptul că avem acum un loc al nostru ne ajută să ne întâlnim, să învățăm împreună și să ducem mai departe energia frumoasă a comunității.
R: Știu că împreună cu soțul dvs ați pus bazele unei asociații. Ce activități desfășurați în cadrul Asociației Mansio?
I.H.: Trebuie să spun, în spatele tuturor proiectelor și inițiativelor din Asociația MANSIO există un ingredient esențial: Adi. El este sprijinul meu constant, omul care vede cu mine aceeași direcție și care mă ajută să fac lucrurile să se întâmple. Toate activitățile, toate ideile care prind viață, toate momentele în care comunitatea noastră crește — le construim împreună. Suntem un fel de echipă „doi în unu”: eu vin cu entuziasmul și joaca pedagogică, el vine cu liniștea, logica și energia care țin lucrurile în mișcare. Iar când le punem împreună, ies programe, ateliere și proiecte frumoase, exact ca cele pe care le visăm pentru copii, voluntari și profesori.
La MANSIO nu ne limităm doar la idei — le și facem să meargă. În ultimii ani am avut norocul să fim susținuți de fundații și parteneri care cred, la fel ca noi, că fiecare copil merită șanse egale, bucurie și acces la educație. De pildă, Fundația Regală Margareta a României ne-a oferit sprijin real: cu ajutorul lor am desfășurat campanii de strângere de fonduri care ne permit să susținem proiecte educaționale și sociale, să organizăm activități non-formale și să ne consolidăm ca organizație — pentru că o mână întinsă la timp poate face minuni. Am colaborat și cu Fundația Noi Orizonturi — o organizație cunoscută pentru promovarea învățării prin experiență, a programelor de educație nonformală și a implicării active a tinerilor în comunitate. Datorită acestei colaborări am organizat tabere, ateliere, cluburi și activități diverse: de la cluburi de lectură și robotică la afterschool, drumeții, activități cultural-artistice și proiecte de voluntariat. Copii și tineri din comunitatea Firiza au avut ocazia de a explora, învăța și socializa într-un mediu prietenos și susținător. De asemenea, parteneriatele cu inițiative și companii interesate de responsabilitate socială (care sprijină educația nonformală și incluziunea) ne ajută să extindem orizonturile: să ajungem la mai mulți copii, să diversificăm activitățile, să oferim oportunități celor care altfel nu le-ar avea. Fiecare sprijin, fiecare grant, fiecare mână întinsă contează — pentru că ducem mai departe o misiune: să asigurăm un cadru educațional complet, creativ și incluziv, în care copiii și tinerii pot crește frumos, împreună.
„Titlul MERITO, o ușă deschisă către o comunitate de profesori care gândesc, simt și creează în același ritm”
R: Ce înseamnă să fiți un profesor MERITO?
A fi profesor MERITO este, într-un fel, ca și cum ai primi un licăr de lumină înapoi pentru toată lumina pe care ai dăruit-o altora. Nu înseamnă să fii „cel mai bun” sau „perfect”, ci să rămâi curios, viu și autentic în meseria asta care uneori te înalță, alteori te răscolește, dar întotdeauna te transformă. Eu cred că un profesor MERITO este un om care vede potențial acolo unde alții văd obstacole, care își suflecă mânecile de zece ori într-o zi și tot găsește energie pentru un zâmbet, un desen, o idee sau o poveste. E cineva care crede în copii chiar și în zilele în care ei nu cred în ei înșiși. Care aduce bucurie, sens și puțină magie în clasă — acel tip de magie care nu vine din baghete, ci din priviri, cuvinte și prezență.
Titlul MERITO mă ajută în activitatea profesională în primul rând prin oamenii pe care i-a adus în jurul meu. Este ca o ușă deschisă către o comunitate de profesori care gândesc, simt și creează în același ritm — oameni care nu se tem să experimenteze, să împărtășească și să creadă în educația făcută cu sens. Comunitatea MERITO este un spațiu în care înveți „din zbor”, prin dialog, schimb de experiență, inițiative comune și inspirație circulantă. În plus, recunoașterea îmi oferă vizibilitate în comunitățile educaționale din care fac parte deja — mă ajută să coagulez mai ușor grupuri de învățare, să inițiez proiecte, să inspir colegi și să deschid drumuri noi pentru învățători, voluntari și părinți. Pe scurt, titlul MERITO nu este o medalie, ci o comunitate. Nu un trofeu pe un raft, ci o voce care spune: „Continuă. Ce faci contează.” Ca profesor MERITO, am avut bucuria de a deschide porți și de a crea contexte de învățare pentru colegii mei din Maramureș și nu numai. Împreună cu Tatiana Cauni și Marișca Morari, profesori MERITO din județ, am organizat două Forumuri MERITO — evenimente pline de energie, idei, schimburi de bune practici și profesori care au venit cu dorința de a crește și de a se inspira reciproc. Au fost momente în care comunitatea noastră s-a simțit cu adevărat vie: profesori care povesteau, întrebau, se conectau, își împărtășeau vulnerabilitățile și reușitele. A fost o bucurie să văd cum prinde contur o cultură locală a colaborării.
În paralel, împreună cu Adi, am facilitat ateliere de Facilitare grafică, prin care i-am învățat pe profesori cum să transforme informația în desene simple și clare, cum să folosească vizualul în predare și cum să-și facă lecțiile mai prietenoase și memorabile. Atelierele au devenit rapid preferatele participanților — poate pentru că desenul relaxează, apropie și creează punți acolo unde uneori cuvintele nu reușesc.
R: Ce vă aduce bucurie în afara școlii?
I.H.: În afara școlii, bucuria mea cea mai mare este familia. Am un soț minunat, partenerul meu în toate proiectele și în toate visurile, și doi copii înțelegători și cuminți, care aduc liniște, echilibru și mult zâmbet în fiecare zi. Ei sunt locul meu de recharge, motivul pentru care rămân ancorată, creativă și prezentă. Familia este spațiul în care totul capătă sens și unde bucuria se așază firesc, ca o lumină bună după o zi plină.
R: Ce sfat le-ați da tinerilor care vor să urmeze o carieră în învățământ?
I.H.: Dacă ar fi să dau un singur sfat tinerilor învățători care pășesc acum în sistem, ar fi acesta: păstrați-vă bucuria și curiozitatea vie. Restul se învață pe drum. Lăsați-vă timp să greșiți, să descoperiți, să vă găsiți stilul. Nu încercați să fiți perfecți, ci autentici. Copiii simt adevărul din noi mai repede decât oricine. Căutați comunități, cereți ajutor, împărtășiți idei. În educație nu se câștigă nimic singur — creștem doar împreună. Și, cel mai important: nu uitați să vă jucați. Jocul este limbajul copiilor, este puntea către inimile lor și este secretul unei cariere lungi și frumoase. Cu o inimă deschisă și o minte flexibilă, veți descoperi că această meserie e o aventură minunată.
