Ca să înțelegi cum de poate fi Maramureșul atât de bogat în fenomene naturale deosebite, de aplicări „în viață” a mai multor fenomene fizice și chimice, trebuie să-i înțelegi relieful: munți vulcanici, munți de încrețire, dealuri, bogății subterane, peșteri, rețea hidrografică impresionantă, de la lacuri glaciare și cascade la zone umede. Ce-am făcut să le merităm? Mai nimic, mai ales că nici nu ne prea interesează, ca să fim direcți. În afară de raritatea Lacului Albastru din Baia Sprie, de buza de vulcan Creasta Cocoșului, de Cascada Cailor cea înaltă, nu e mare înghesuială la raritățile noastre.
Fenomene fizice
În primul rând, de observat că din cauza apei în toate formele, avem și fenomene pe măsură. De exemplu, anii trecuți observam cum îngheață lacul Firiza de la coadă spre baraj, un fenomen interesant. Altul la fel de interesant l-am descoperit când cu golirea lacului, se confirmă poveștile pescarilor. Da, există un defileu subteran, făcut de pârâul Firiza, aproape până la mijlocul lacului, îl vedeți în foto. La fel, pe o vale de sub satul Negreia, acum destul de seacă, după un grohotiș se formau farfurii de gheață, la momentul potrivit. Cât despre pereți de gheață, avem impresionanți, de la cel din Cheile Dăneștiului, la Cascada Ciuroi sau Strungi de la Sarasău/Vadu Izei, înghețate.
Zeci de metri de perete de gheață! Dar anul acesta, de o lună, am avut și impresionante zăpoare, o întindere de gheață de un kilometru, de la Răzoare spre intrarea în Defileul Lăpușului, cu ghețuri îngrămădite venite tocmai de la Groșii Țibleșului. Avem apoi eroziunile, alte fenomene interesante. Cuesta Vimei stă mărturie, la fel cum, tot în roci nisipoase, stă peretele impresionant de pe Valea Scândurilor de la Berchezoaia. Dar și trovanții din Țara Lăpușului, ce se lasă tot mai mult descoperiți, „devoalați”.
Fenomene chimice
Și aici avem surprize, mai cu seamă datorită activității vulcanice, dar și mineritului, ce a scos la suprafață… bune și rele. Știm deja, Lacul Albastru se datorează unui fenomen chimic, urnirea unei galerii a atins un zăcământ de sulfat de fier și de melanterit. Se petrece și mai sus, la celălalt Lac Albastru, din curtea minei.
Și se mai petrece de asemenea pe Valea Cizma de la Poiana Botizii, unde pârâul adună minereuri interesante cu compoziție similară. Ba s-a petrecut și în curtea combinatului Phoenix, după părăsire, în zona unde se făcea cuprul! De altfel, în Maramureș avem și bine-cunoscute văi sângerii, cum e Valea Roșie din Băița sau cea de pe strada Nucului din Baia Mare, dar avem și cele albastre sus amintite sau chiar albe! Se petrece la baza cascadei Piciorul Cailor din Cavnic, de la Logolda, unde un zăcământ interesant spălat mai în amonte aduce o vale… albă! O altă oxidare, în fapt. Surprinzător, subsolul Maramureșului lucrează inclusiv în zona țițeiului, dovadă stând fostele sonde de la Săcel. Am mai aminti punga de gaz din curtea unui gospodar de la Brebeni.
Și mai sunt fenomene interesante, la noi. Avem râuri multicolore, cum e Băița după ce adună și Valea Roșie, înainte de a se amesteca. La fel arată uneori Lăpușul după Împreunături sau Vișeul după ce adună Valea Ruscovei.
În materie de peșteri, iar stăm bine, de la cea în calcar de la Ponorul Jitelor, Groșii Țibleșului, la cele de la Valea Chioarului, la cele din munți, ba chiar la galerii străvechi de mină cum e cea impresionantă de pe Dealul Crucii. Dar nimic nu bate Peștera Izei, de deasupra Moiseiului, cea în care apa, viitoarea Iza, face piruete, se întoarce, cade în cascade, curge împotriva cursului firesc.
Și iese de sub o stâncă, la câțiva kilometri mai jos, dintr-o peșteră ce nu a fost niciodată parcursă total din cauza periculozității ei. Iar ajunși aici, să nu uităm de multitudinea de minerale și de roci impresionante. Bilele de la Valea Stejarului. Trovanții din Țara Lăpușului. De altfel, harta geologică a României arată, în zona Maramureșului, un adevărat delir: de la dacit, andezit, bazalt, cuarț, granit, gneis din zona vulcanică, la șisturi cristaline, roci aluvionare, sare, ori șisturi din Cretacic. Așa se face că, la o căutare abilă, avem aici tot felul de minunății, unele nici nu de căutat prin străfunduri de mine, cât la suprafață. De la pirită-aurul nebunilor, la cuarțuri „ce se pretind” diamante de Maramureș, la granați și jasp – pietre semiprețioase reale. La fel cum avem ape minerale sărate, sulfuroase, pulsatorii, carbogazoase, metalice, peste tot în Maramureș. Toate generate grație fenomenelor fizico-chimice posibile datorită unui subsol generos, ba și unui relief pe măsură.
Cu siguranță, am atins doar la suprafață ce are de oferit Maramureșul. Am uitat ceața catabatică ce coboară periodic dinspre Culmea Prelucilor spre Copalnic, dată de inversiunea termică, o ceață ce se rostogolește încet de pe culmi spre bază. Am uitat de pereții de gheață ce se fac primăvara pe râul Cosău după îngheț/dezgheț, pe fond de viituri. Am uitat de fenomenul Fata Morgana din munți, ce se poate vedea în condiții de ceață și anume poziție a soarelui. Și de alte fenomene, dar nu e timpul pierdut!!! Abia ce vine vremea explorărilor!




































