Ce atuuri turistice are, de fapt, municipiul Baia Mare? (video)

Ne-a atras atenția o știre de săptămâna trecută, cea cu transformarea coloanelor de la Limpedea-Ferneziu în parc modern, cu finanțări etc. Foarte bine, excelentă ideea. Dar sunt coloanele acelea o atracție turistică reală? De decenii străbatem zona, în afară de temerarii alpiniști nu e nimeni interesat de ele. „Coloanele de la Limpedea (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic)”, conform wiki. Zona protejată are doar 3 hectare. Și da, a fost și carieră înainte de a fi protejată.

Dacă din zona lor privești spre muntele Igniș, în condiții de vizibilitate bună, vezi ceva asemănător și nu la drum, de zece ori mai impresionant: Lespezile de sub Igniș, cu o formă asemănătoare, de coloane. Desigur, până acolo ai de mâncat o pită. Și-atunci ne întrebăm: ce are Baia Mare-orașul drept ofertă turistică deosebită? Sărim peste „oferta” de terase, baruri, cluburi, salutăm în schimb muzeele, acolo e muncă de om și imaginație și ambiție. Dar să deschidem harta și să vedem ce are Baia Mare mai de preț. Nu vorbim de zona de sud, acolo ne lovim de Craica, de depozitul de gunoi, de ciori, de târg auto. De centură. Nici de est nici de vest, pentru că sunt doar rute pe care „orașul se revarsă” spre casă, știut fiind că avem, la fel ca-n restul țării, băimăreni ce locuiesc în sate-dormitor: pleacă dimineața la oraș la muncă, revin seara în coloană, cuminți, și repetă asta la nesfârșit. Dar nordul orașului are o ofertă fabuloasă, impresionantă.
Ignorăm de asemenea și Valea Borcutului, sugrumarea traficului de anul trecut încoace face zona de ocolit. Putem ocoli chiar și Valea Usturoiu, ni se spune că acolo sunt acum tăieri majore. Dacă n-ai fost de câțiva ani, nu mai recunoști locul, odinioară turistic și căutat pentru ape minerale. Am căutat însă „o alternativă” la Coloanele de la Limpedea și am regăsit un loc încărcat cu istorie al Băii Mari. Cariera Sf. Ioan. Urci dinspre fostul ștrand, printre vile cochete, dai în carieră. Ignori gunoaiele aruncate, aparent fac parte din peisaj. Dar ești în cariera ce hrănea cu piatră șantierele și drumurile din întreaga zonă. Nu se mai exploatează. Înainte, la ultimele case, ai o primă cascadă. Artificială. Mai încolo, spre capăt de carieră, ai cascada Sfântul Ioan, frumușică, dar foarte secată. Ne spune un localnic, tot mai rar o vezi la amplitudinea de odinioară, pe ploi mari sau la topirea zăpezilor. Mai mergi puțin, ieși din carieră, dai de case de vacanță și de câmp de leurdă! Ai lăsat în urmă căstănișul, tot mai bolnav, ai lăsat în urmă crucea celui mai grav accident aerian ce s-a petrecut vreodată la noi în urbe, avionul căzut în carieră, odinioară, pe 22 februarie 1996, cu zece victime dintre care doi muncitori în carieră. Moment uitat, ne-o dovedește chiar crucea ridicată, cu o coroană de flori ofilite.

De aici, cu mașina potrivită poți ieși la bazinele de apă ale orașului sau…la lacul Bodi Ferneziu! La fel de bine cum poți alege per pedes s-o iei spre Poiana Mărului, pe culmea de deasupra carierei, spre stânga și să mergi până deasupra lacului Firiza, spre Pleștioare sau spre vârful Strâmba și Piatra Șoimului. Iar oferta băimăreană abia începe… În stânga acumulării Firiza, ai cascadă la Vâlcele, sub Ostra, dar una și mai și la Valea Vălinilor. Pe celălalt mal al Firizei, iar frumusețe… de ignori gunoaiele. Dacă treci prin Firiza spre Blidari, ai înainte o civilizație montană băimăreană de calitate, cu stânci, cascade, pâraie de munte, flori și fructe de pădure. După Poiana lui Dumitru poți accede spre Săpânța, spre Mara sau roată, spre Izvoare. La fel de bine cum poți alege Valea Neagră, cu alte cascade, flori, fructe în curând, apoi Izvoarele ce par a renaște, apoi spre Câmpul Tătaru ori spre DN 18 pe Gutâi. Deocamdată, un fel de No man’s land, cu puține reguli, dar locuri băimărene de o valoare uriașă. Pe alocuri, dacă ești de-al casei, poți accede în direcții neașteptate, spre Negrești Oaș, spre Săpânța ori Sarasău, spre Sat Șugatag ori chiar spre Vadu Izei. Totul e să știi pe unde mergi. Cu harta în față, Baia Mare sălbatică îți arată o lume. Nouă. Sălbatică. A înaintașilor. Cu felii de istorie. Cu microhidrocentrale, cu exploatări forestiere sau cariere de andezit. Nu contează atât de mult, cât ceea ce e de văzut. Iar harta îți arată și nume nemaiauzite. Uită de strada Progresului, de Piața Păcii, de cartierul Hatvan. Caută Jgheabul lui Pali, Câmpul ciungilor, culmea Bartoșu, Piatra Virgină, vârful Soci, Porcăreț, Sub Piatra Lucie, ori Pietricica. Serios. Vei revedea Baia Mare cu alți ochi. Și da, Baia Mare are limită administrativă cu Desești, Săpânța, Negrești etc. Nu doar cu Baia Sprie, Groși, Tăuții Măgherăuș.

Salutăm deci parcul Coloanelor de la Limpedea. Zicem doar că el abia zgândărește coaja de pe un potențial imens și nefolosit al orașului care, precum Brașovul, Bistrița, Borșa și alte doar câteva, are marea șansă de a se învecina cu Muntele, cu Râul, cu Ramul. Și am omis cu bună știință, pentru a nu provoca lumea la accidente, minele, galeriile. De la mina din Dea­lul Crucii la galeria ce trebuia să aducă apă de la Runcu spre Firiza, de pe Valea Neagră. Dar ele există. Parte din istoria noastră, veche și nouă. Am omis tot cu bună știință oferta turistică „postindustrială”, iar asta luați-o cu tot cu ironia aferentă: curtea combinatului Phoenix. Romplumbul, curțile minelor, strada Nucului, Flotații și halde ascunse. Curtea IMMUM cu firmulețe și cu mizerii ascunse, fire de apă roșie ce vin parcă de nicăieri. Turnul Phoenix, ba turnurile. Cumva, meritau puțină atenție. Dar mai știi? Poate le vine rândul…