Dacă n-ați observat, preocupați cu supraviețuirea sau cu ce mai declară printre grimase Grindeni, Liuțe, Olguțe, Călini, Rareși și alte lighioane politice de la noi, e Campionat Mondial de Fotbal. Sport-rege, live, pe viu. Care n-avea cum fi altfel decât e lumea acum. Da, inclusiv cu noi spectatori, cu ai noștri fotbaliști vorbind pe la televiziuni la fel de afon, dezlânat și agramat pe cum joacă. Dar ce se petrece acolo, la Sportul Rege? Minuni. Geopolitice.
În primul rând, au fost încălcate toate regulile. Scrise sau nescrise. Au apărut pauze publicitare suplimentare, pentru reclame, ca la fotbalul american, botezate „de hidratare”. Au gemut televizoarele de reclame la case de pariuri deşi era vorba că nu ne fac bine. Sistemul electronic VAR a înlocuit nepriceperea sau bâlbâiala mai multor arbitri timorați de nume de pe teren ce ar putea să le cumpere țara, de ar vrea. Chiar așa, cum se poate să fluieri la 30 de secunde după un fault, lăsând meciul să continue până la gol, pe care să-l anulezi pentru un fault de acum…aproape un minut? Sau cum poți penaliza à la VAR o anume fază-fault-offsaid și după cinci minute să ignori o alta similară, de la echipa adversă? Dar cum se poate ca un lider măscărici al Planetei să ceară și să obțină anularea unui cartonaș roșu pentru un fault brutal, la un jucător de care el, afon recunoscut de fotbal, are nevoie pe teren? Ce fotbal se joacă acolo? Dar cum se poate ca un jândar să scoată sprayul să atace echipa Egiptului pentru un fel de altercație cu fani la un aeroport, cum se poate să faci să obosești cu zboruri aiurea anume echipe, ca să le pui pe drumuri și să le frustrezi? Este de neconceput și poate ca FIFA, UEFA și pe rând alte și alte federații de alte sporturi să înțeleagă că anumite zone ale Globului vor deveni nefrecventabile din punct de vedere sportiv, dacă vor fair play și performanță reală, nu circ. Vă reamintim doar Rusia, cea din care efectiv s-a retras Agenția Antidoping pentru că acolo era doping sponsorizat de stat. Pentru performanță. Culmea, pentru Jocurile Olimpice Los Angeles 2028, li se permite participarea, deși se știe clar că vor veni așa. Da’ ce vorbeam mai sus? Iar SUA? Iar măscăriciul vine să dicteze cine intră-n țară, cine joacă, cine nu ia cartonaș roșu?
Și acum, ceva și despre fotbal, nu? Salutăm jurnaliștii de sport, au o misiune grea, într-o branşă ce geme de moguli. Dar nu înțeleg de ce tot bat moneda pe aceleași staruri, făcându-ne să credem că ne uităm la meciuri de box sau de MMA? „Confruntare Mbappe-Yamal”. Messi-Ronaldo. Etc și șamd. Din ce am observat noi privind meciurile, abia-abia ce au confirmat câteva dintre staruri. N-am văzut nimic memorabil la Yamal, la Ronaldo, la Vinicius. Am văzut în schimb portari excepționali, jucători africani ce și-au dat sufletul pe teren, ce veneau din urmă cu o viteză incredibilă, demnă de Usain Bolt, furând mingile. Am văzut talent la Jude Bellingham. La Diogo Costa. La mexicanul Quinones. La senegalezul Sarr. La piticul norvegian Scjelderup. Am văzut joc de pase matematic și înnebunitor la spanioli, pornit în mare parte de la nonstaruri precum Cucurella. Am văzut echipe iubite de public și de telespectatori gen Coasta de Fildeș, Capul Verde, Africa de Sud, Congo pentru sufletul lor. N-am văzut atât de mult starurile făcând treabă. E doar obsesia noastră de a căuta voievozi, eroi, nevoia de Marvel.
Dar ce vorbim noi aici, din poziția de afoni în fotbal. Urmează confruntarea Messi-Kane, apoi cine-o fi cu Yamal. Și când e nevoie, iute o știre cu ce-a mai zis Ibrahimovic, clar despre cine e mai slab decât el, ce grimase a mai făcut Haaland și cu ce moimă a plecat acasă de la aeroport. Așteptăm să decidă, de asemenea și la unison, Trump cu Infantino, cine câștigă cupa, nu se poate să o ducă Spania acasă, doar nu le-a permis accesul pe aeroporturi, nu i-a lăsat asprul Pedro Sanchez să „joace” la ei, nici nu le mai cumpără armament în neștire. N-au cum câștiga… Glumim, deși… Dar noi am rămas cu o porție mare de sport. Grav viciat de marketing și de jocuri politice, dar totuşi sport. Talent, performanță. Dăruire. Aere, fițe, talente. A la Neymar care după un penalty reușit în fața Norvegiei, s-a dus la simpaticul portar Nyland, cel care a jucat excelent tot campionatul minus două-trei scăpări (care au făcut diferența) și i-a aruncat un „Ai uitat cine sunt eu?”. Da, am cam uitat, nu s-a văzut în cele 37 minute jucate în total la Cupa Mondială…
