Sigur că ideal ar fi să mergem să vedem golful Balos din Creta, laguna Aitutaki din Insulele Cook, Abel Tasman din Noua Zeelandă, Tulum din Mexico, ori Whitehaven Beach din Australia, dacă ar fi să ne ducem unde vedem cu ochii să stăm pe plaje, să ne bucurăm de ele. Ne-am mulțumi și cu cele europene, că avem. Cala Macarella din Spania, Kaputas din Turcia, Porto Katsiri din Grecia, Santa Giulia a Franței, Keem Beach din Irlanda sau Podrace din Croația. Nu? Doar că vedeți Dvs, ba că-i război, ba stă economia într-o rână, ba nu e momentul, ba ai ratat ziua în care se făceau programările de concedii și rândul tău e în noiembrie…
Ne credeți pe cuvânt, cu pozele la îndemână, că avem și noi, aici, în Maramureș, plajele noastre? Le-am mai dezbătut, dar culmea, au mai apărut! Asta e și frumusețea. De la un an la altul, în funcție de condiții, de ploi, de viituri, Mama Natură lucrează. Unde era plajă anul trecut, acum e bolovăniș sau noroi. În alt loc unde nu era nimic, e plajă. Haideți să trecem în revistă câteva din plajele din Maramureș cu observația că ele nu sunt amenajate. Spre marea noastră încântare.
Chiar așa, unde să căutăm plaje în Maramureș? Păi pe maluri de râuri, evident. Pe maluri de lacuri, la fel. Apoi pe la foste balastiere, deși majoritatea sunt pe terenuri private și vremurile s-au cam schimbat. Am face o aluzie la lacurile sărate naturale de la Ocna Șugatag, împrejmuite și intrare cu bilet. Excludem din start râul Tisa, pentru că e de graniță și deși cu siguranță ar fi plaje, ba am și văzut iarna de pe graniță locuri ce s-ar preta, nu e posibil să faci tu plajă pe granița cu o țară în război. Prea rocambolesc… Însă n-ar trebui să ne depărtăm prea mult, pentru că la Sarasău sunt, pe partea noastră, un șir de balastiere, foste și actuale, din care unele chiar arată bine. În plus, au și viață sălbatică, de la mistreți la lebede și păsăret sălbatic, cum se poate vedea în foto. Tot în nord, am fi absurzi de nu am observa potențialul… Sighetului!
Da, nu râdeți. Orașul dintre ape ar putea să își amenajeze o plajă-două din…ce are deja! La vărsarea Izei în Tisa se formează periodic bancuri de nisip. Nu chiar la Grădina Morii, mai în aval, dar de ce nu? Dacă însuși Clujul și-a făcut plajă la Someș – plaja Grigorescu la Someș, Sighetul de ce nu? De asemenea, vă amintim că există balastiere transformate în lacuri în zona Podului spre Biserica Albă, în spatele lacului Teplița. Da, private, dar există. Iar plaje ad-hoc, de la an la an, se mai formează pe Tisa la Crăciunești în zona pădurii, ori la Valea Vișeului, tot pe graniță, unde se varsă Vișeul în Tisa. Dar sunt pe graniță. Însă pe râul Vișeu, Nu pe graniță, acolo unde sunt și balastiere, apar plaje frumoase câteodată. Sigur, mai vin PET-uri, mai nămol, dar uneori ai șansa de o plajă pe Vișeu între Bistra și Petrova, ori în amonte de podul frânt legendar dintre Leordina și Ruscova, la vărsarea râului Ruscova în Vișeu.
Să trecem Gutâiul…
Da, trecem Gutâiul cu regretul de a fi scăpat o plajă-două în nordul județului, cu siguranță, poate chiar în buza insulei celei mai mari din Maramureș, la Vadu Izei spre Valea Stejarului. De cealaltă parte a Maramureșului, spre sud, rețeaua hidrografică există, ba e ceva mai lină. Și are și surprize. Pe Someș, ne-a sărit în ochi un atipic mal în cheile Țicăului, pe celălalt mal, la Chelinței, cu iarbă și cai, o imagine de western. 
Alt loc ce promite e confluența Someșului cu Lăpușul, un loc larg, accesibil auto. La fel, nu foarte mult în amonte, ceva mai sălbatică e confluența Lăpușului cu Săsarul, cu observația că deși locul e frumos și sălbatic, e la baza haldei imense de steril, cea cu lac și multă poluare. De gustibus! Pescarii însă merg, la fel păsăret și căprioare, or fi știind ceva. Pe Someș în amonte, apar iar plaje, dar sunt ale balastierelor, odinioară nenumărate. La Tămaia, la Sălsig la vărsarea apei Sălajului. Și ne rămâne de parcurs Lăpușul. Întâmplător, îl cunoaștem foarte bine. Sigur, vorbim de plaje miniaturale, nu de plaje de kilometri. Dar cu atât mai virtuos ești de le găsești. Înainte însă, o cochetărie: sus-sus, pe firul de apă de la Poiana Botizii ce se varsă în Lăpuș, la izvorul pulsatoriu, venea o vale dinspre mina Cizma. 
De pe un zăcământ similar celui din Dealul Minei băisprian, ce a generat cele două lacuri albastre de legenda. Ce ziceți că Primăria Băiuț a lărgit valea în aval de podeț și a create o „Lagună albastră”?!? O frumusețe… Cum ar veni, se poate, cu aluzie la municipiul Baia Mare și cu trimitere spre Băiuț și spre Cluj. Adică da, și Baia Mare ar putea avea undeva, pe traseul de biciclete, fie și pe Săsarul cel îndelung abuzat, o plajă urbană, cu nisip adus. Că tot e șantier peste tot…
Și-acum, Lăpușul
O situație aparte o are Lăpușul în materie de plaje, mai cu seamă în zona protejată, în Defileul Lăpușului. Din cauza sinuozității, a rocilor puternice, pe defileu e plin de plaje cu nisip adus de viituri. Rezistă un an, doi, cinci, apoi devin bolovănoase, apoi iar cu nisip fin. E o continuă schimbare acolo. Și revenim, o încântare să găsești plaje sălbatice, unde nu te-ai aștepta.
Ai plaje încă de la debutul defileului, la Răzoare spre Groape, chiar la insula aceea, a doua ca mărime din județ. Și mese amenajate de turiști „de-ai casei”. Dacă intri însă în sălbăticie, te așteaptă plaje uimitoare. La refugiul pescarilor dintre Răzoare și Sălnița. La pod la Buteasa Râu. La Biserica Vacilor. La Împreunătura râurilor Lăpuș și Cavnic sunt chiar trei plaje. Apoi pe mal de râu, la Piatra Înșirată, o puzderie de miniplaje superbe. Și iar plaje la Balta Neagră. Mari, mici, minuscule. Apoi, în aval, ieșind din defileu, alte plaje, deloc folosite, la Coaș în amonte și aval de pod, la Coruia după pod, la Ocoliș-Cătălina. Am fi amintit-o și pe cea odinioară organizată, oficială, din amonte de podul de la Lăpușel, dar între timp, Craica cea care se varsă exact acolo, a devenit otrăvitoare. Și înainte, de la fermele de pui, dar acum, cu cartierul cu același nume, nu mulțumim, fără plajă și înot. De-aici în jos, deși frumușel, râul poate fi considerat infect. Se mai întâlnește cu iazurile de steril de la Bozânta și cu Săsarul cel ce aduce tribut de ape uzate de oraș și moare, înainte de a se vărsa în Someș.
Dar revenim la plajele noastre. Nu, nu veți avea plajă cu terase, belvedere de pe șezlongurile vecine, mușchi sau piepturi darnice. Nu c-ar fi imposibil, la Sighet la Teplița, pe Săsar, ori la intrare în Vișeu. Am omis cu bună știință „plajele” ad-hoc de pe maluri de lacuri gen Firiza, pentru că, deși e evident că se întâmplă, sunt surse de apă ale comunității. Tacit, s-a înotat și făcut plajă la Firiza de când lumea. Nu e treaba noastră, nu încurajăm, nu descurajăm, ba chiar înotăm… Dar e vară și încă una din aceea „global încălzită”. Mai ieri, tuna și vâjâia a furtună, dar termometrul arăta 36 de grade Celsius. Poate ne-am merita plajele noastre sau măcar un periplu pe la cele sălbatice…
