În dinamica politicii sale externe şi în conformitate cu un calendar dinainte stabilit, la 27 octombrie a.c., preşedintele României, Klaus Iohannis, a întreprins o vizită oficială de stat în Republica Arabă Egipt. Acest important demers diplomatic la nivelul cel mai înalt a fost atât un răspuns la invitaţia făcută de şeful statului egiptean, cât şi replică politico-diplomatică la vizita oficială pe care preşedintele El-Sissi a întreprins-o în România în urmă cu doi ani. Semnificaţia şi încărcătura simbolică a acestui important act de relaţii bilaterale a fost accentuată şi prin aceea că a coincis cu împlinirea a 115 ani de la stabilirea, în aprilie 1906, a relaţiilor diplomatice şi consulare dintre România şi Egipt. În intervalul dintre cele două runde de dialog la vârf, în 2019, la Cairo s-a desfăşurat cea de a treia sesiune a Comisiei Mixte româno-egiptene de cooperare economică ce a dat noi dimensiuni relaţiilor bilaterale.
Delegaţia prezidenţială care s-a aflat la Cairo la 27 octombrie a fost însoţită şi de o consistentă misiune reprezentând mediile economice şi comerciale publice şi private din România. Dialogul între partenerii români şi egipteni a stabilit noi perspective de cooperare în domenii de interes comun, precum, tehnologiile avansate, industriile energetice şi prelucrătoare, turismul ş.a.
Se cuvine menţionat că, pentru România, Republica Arabă Egipt, cu o populaţie de peste 100 milioane oameni şi un PIB (2020) de 1,3 trilioane $, deţine primul loc în exporturile româneşti către Orientul Mijlociu şi Africa.
Pe lângă dialogul direct cu gazda sa, oaspetele român a avut întâlniri cu liderii celor două camere ale Parlamentului Egiptean, respectiv Senatul şi Camera Reprezentanţilor. În programul oficial al vizitei şi în tradiţia egipteană de protocol şi ceremonial, preşedintelui român i-a fost rezervată şi o scurtă vizită pe platoul Ghizeh de lângă Cairo pe care se află faimoasele vestigii istorice Sfinxul şi Piramidele.
În siajul lungii şi bogatei cronici a relaţiilor bilaterale, Egiptul deţine un loc deosebit atât în ceea ce priveşte raporturile geostrategice ale României cu această zonă crucială a geografiei politice globale, cât şi în demersurile comune pentru soluţionarea paşnică a ecuaţiei păcii, stabilităţii, securităţii şi dezvoltării. Egiptul însuşi, care nu a fost ocolit de vicisitudinile istoriei mai vechi sau mai noi, este angrenat pe o traiectorie ascendentă a dezvoltării şi a renaşterii ca popor şi stat axial în contextul regional şi al lumii globale. De altfel, acest punct de vedere a fost constatat de mass-media egipteană şi regională (Al-Ahram, Al-Watan, Egyptian Gazette, Al-Jazeera etc.). În cursul dialogului, preşedinţii Johannis şi El-Sissi şi-au reafirmat disponibilitatea şi deschiderea pentru respectarea principiilor de drept internaţional, bunei vecinătăţi, respectului reciproc şi noningerinţei în treburile interne, preşedintele român subliniind, în context, imperativul impulsionării cooperării bilaterale în consolidarea păcii regionale şi în arealul euro-arab, fructificându-se, în acest sens, oportunităţile pe care România le are în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi al structurilor euro-atlantice.
Din păcate, un summum de factori exogeni obiectivi şi subiectivi, deopotrivă, au făcut ca opinia publică internă să fie mai puţin sau în mod eronat informată asupra acestui important moment de relaţionare bilaterală care a fost recentul summit româno-egiptean de la 27 octombrie. Dar nimic – nici criza sanitară, nici simpatiile partinice, doctrinare sau ideologice, nu trebuie să fie instrumente pentru a se comite agresiuni la adresa deontologiei, a nepărtinirii, care inevitabil conduc la dezinformare volitivă sau la informare viciată care duce la aceeaşi dezinformare manipulantă.
Din asemenea motive, în mijloacele româneşti de informare în masă, virtuale sau tipărite, a fost posibil ca, în mod cu totul arbitrar sau dintr-o impardonabilă ignoranţă sau rea-voinţă, vizita de stat întreprinsă de preşedintele ţării să fie tratată ca simplu act turistic, iar preşedintele ca simplu turist plecat să vadă Sfinxul şi Piramidele.
O vizită de stat înseamnă o vizită oficială a unui şef de stat într-o ţară străină, ca urmare a invitaţiei şefului de stat al ţării gazdă. În consecinţă, vizitele de stat constituie cea mai înaltă expresie a unor relaţii bilaterale prietenoase dintre două state suverane.
Probabil aflat în criză de inspiraţie un alt pseudo-formator de opinie, patinator printre cuvinte, numeşte o acţiune de relaţii între două popoare şi două state, nici mai mult, nici mai puţin decât “Fuga în Egipt” care, departe de a sugera geniul sau de a fi utilă cuiva, nu face decât să aducă o dublă ofensă atât doxologiei creştine, cât şi sensibilităţii egiptene, dacă nu chiar să fie păguboasă relaţiilor bilaterale.
Desigur, asemenea derapaje nedorite trec aşa cum au apărut şi în niciun caz nu pot umbri importanţa şi beneficiile pentru România a vizitei preşedintelui Klaus Iohannis în Egipt.
Asociaţia Nord pentru Cooperare şi Integrare (ANCI)
