A ieşit prima ciupercă!
Iubitorii de natură ştiu clar semnele venirii primăverii. După florile Primula din pădure, care de altfel pot fi văzute uneori ieşind aproape din zăpadă, primul semn clar de primăvară nu sunt ghioceii, cât cochetele ciupercuţe minuscule, roşii, ce apar pe lemne putrede. Au apărut deja şi sunt primele ciuperci comestibile din an!!
Se numesc oficial Sarcoscypha coccinea şi li se spune ochiul caprei, urechea babei, pocalul de rubin al elfilor și pocalul piticilor. În Chioar li se zice ruminele și nu erau mâncate, ci folosite ca produs de machiaj… tinerele se frecau cu ele pe obraji ca să se înroșească, să fie/pară… sănătoase. Conform paginii wiki dedicate, „este o specie de ciuperci comestibile și saprofite foarte răspândite, ce descompune resturi vegetale. Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord numai în păduri de foioase pe sol bazic, calcaros, pe lemn aflat în putrefacție, cu precădere de alun, arin, diverși arțari, plop tremurător și salcie, pe ramuri căzute sau sub stratul de frunze moarte, crescând aproape mereu în grupuri mari, extrem de rar izolate. Apare de la câmpie la munte (dar nu peste aproximativ 1300 m altitudine), odată cu dezghețul, din martie (în ani cu o iarnă mai caldă chiar și din februarie) până în mai”.
Ar putea fi confundată cu alte 5-6 feluri inofensive, scrie la carte, dar și cu una otrăvitoare, care însă e mov… Pocalul piticilor e o ciupercă absolut comestibilă, dar nu cu o valoare deosebită. Arată bine pe platouri rustice, pe orez, fierte sau prăjite în unt. La fel de bine, pot orna elegant o supă cremă de champignon sau hribi.
