La începutul lunii martie, 2014, eram pe drumurile Bucovinei de Nord. Prin Cernăuți, Tereblecea, Storojineț, Crasna. O lume veche, românească, acum furată. Am fost și la Codrii Cosminului, unde Ștefan cel Mare l-a învins pe regele polon Ioan Albert. Era pe rol povestea Peninsulei Crimeea. Am discutat, aprins, cu intelectuali nord-bucovineni, despre agresiunea în vreme de pace. M-am întors acasă, în Maramureș, și am scris un text. L-am recitit în aceste zile, și m-au tulburat informațiile culese atunci. Le reiau, în parte, că prea seamănă cu ce se întâmplă acum în Ucraina, țara vecină bombardată, înfricoșată, umilită, cu mulți morți nevinovați. Ascultați ce scriam atunci. Oare, se va mulțumi Putin doar cu Crimeea? Dacă citim cu atenție derularea evenimentelor, mă tem că nu avem motiv să fim foarte liniștiți. Am luat din zonă pulsul stării de fapt, făcând apel la surse socotite credibile.
La Simferopol, Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea a trecut la fapte. Cu 78 de voturi pentru, și unul împotrivă, a adoptat decizia prin care Crimeea devine parte a Rusiei. Apoi, Duma de Stat a adoptat o lege care permite Federației Ruse să primească la sânul ei alte entități administrative. Chiar state sau regiuni. Credeți că Putin se va mulțumi doar cu Crimeea? Mă întrebam în martie 2014. Obișnuit cu un fel de pace în lume și cu o deschidere spre libertate, Federația Rusă ar putea să ne producă emoții radicale. Datoria noastră, a căutătorilor de știri, este aceea de a fi lucizi în orice clipă, când unii ațipesc în istorie. Deocamdată, vedem că Ucraina, stat independent, este agresat. Era în anul 2014. Putin nu negociază. Îi lipsește arta dialogului. Putin are pofta de a fi erou. De aceea reflexele imperiale le pune în acțiune. Vorbea esopic cu Obama. Uniunea Europeană era la primul ei examen major. Nu avea o voce precisă. Interesele economice ale ei erau profund încuscrite cu ale Rusiei.
Un prieten din Kiev m-a îndrumat spre un articol al lui Zbigniew Brezezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui SUA, o autoritate printre marii strategi americani. Domnia sa scria că locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă. Avertizează că lipsa de reacție a Occidentului, în cazul Ucrainei, ar putea avea efecte grave asupra securității și libertății țărilor din regiune, inclusiv ale României. Citez din articol: „Dacă Ucraina este zdrobită, în timp ce Occidentul este spectator, libertatea și securitatea României, Poloniei și Țărilor Baltice vor fi amenințate.” Articolul se vrea un semnal de alarmă la efectele unei agresiuni. Se scria în anul 2014. Rusia încearcă să schimbe direcția politică a Europei Centrale. Comentatorii scriau, la vremea aceea, că a nu vedea acest lucru este o probă de neiertată miopie.
Profesorul american considera că Putin are un dispreț abisal pentru dreptul internațional. Acestei idei i s-a alăturat și doamna Dalia Grybauskaite, președinta Lituaniei, care avertiza atunci: „După Ucraina vor urma Republica Moldova și apoi alte țări. Putin încearcă să recreeze frontierele fostei Uniuni Sovietice. Rusia lui Putin este tot timpul neliniștită. Ba Osetia, ba Georgia. Acum Crimeea. Starea actuală, în care este implicată Federația Rusă, i-a dus pe mulți cu gândul la anul 1938. La Hitler și Regiunea Sudetă.” Asta se spunea în 2014.
Istoricul Adrian Cioroianu avertiza la un sfârșit de comentariu că trebuie să fim atenți, deoarece granițele actuale pot fi extrem de fluide. Credeam, atunci, că este o zvâcnire trecătoare a Răsăritului. Ne dorim pacea țării și a lumii în care trăim. Ne dorim liniștea națiunilor. Acest articol a fost scris și publicat, cum ziceam, în martie 2014. Putem ușor deduce că planurile lui Putin colindau cancelariile lumii. Deci se știa ce îl frământă pe liderul rus. El își făcea hărți de taină. Această nouă agresiune, din 2022, când toți ne dorim liniște, a fost minuțios pregătită. De aceea Putin însângerează un stat independent. Ce facem? Am terminat textul, și am închis televizorul. Războiul mi-a pătruns în creier. Toată lumea vorbește despre războiul din Ucraina. N-am un răspuns pentru acest final de spectacol tragic.
Mai nou, toată lumea se pricepe la război.
