Într-o zi ce nu prevestea nimic, între Crăciun și Revelion, am decis să ne dezmorțim puțin. Am pornit din Baia Mare spre Firiza, apoi la Izvoare, cu gând de a trece pe „drum județean” spre platoul Tătaru și apoi să ieșim pe lângă barajul Runcu, în satul Mara. În ultima clipă, cu gândul ca oaspeții să nu vadă atâta amar de lemn tăiat spre Tătaru, am cotit spre Izvoare, pe lângă mlaștina Vlășinescu și Poiana Izvorului, să ieșim în DN 18, pe Gutâi. Mare greșeală…
Suntem deci pe DJ 106B, și nu că n-am fi văzut drumuri județene mai rele, cât că acesta trece prin Paradis. Însă unul abuzat masiv de tăieri de lemne, dar mai ales de gunoaie. Oriunde întorci capul, vezi gunoaie aruncate. E dezolant să cauți să vezi animale în adâncul pădurii, ba sperai chiar la un urs din confortul mașinii, dar oriunde întorci privirea să vezi sticle, pungi, peturi, doze. Nici ciobanii din zonă nu s-au lăsat mai prejos față de turiști și forestieri…unde au avut tabără, au lăsat dezastru. Poienițe superbe, unde n-ar sta turiști din cauza gunoaielor decât dacă…le aparțin, din ani anteriori. Lăsăm în urmă vârful Iezuri, pe de-o parte, Piatra Rea de cealaltă. Observăm lemne lăsate la drum județean, fără jenă, ba marcate, ba nu prea. Interesant, acolo unde au lucrat silvicii și nu firme de exploatare, se văd lucrări de rărituri făcute ca la carte. 
Dăm și de o căscăduță, un grohotiș lung de pe Izvorul Negru, unul din firele ce ulterior va constitui râul Mara. Superbă cădere de apă. După care iar cădem în zona antropizării, sunt cariere de piatră înșiruite de-a lungul drumului. Ieșim în DN 18, pe asfalt, nu înainte de a vedea Creasta Cocoșului și Gutâiul, parcă presărate cu zahăr praf, ca o prăjiturică (deh, efectul sărbătorilor…). Atât de mare e dezamăgirea pentru acest DJ din zonă turistică, încât planul de a urca deasupra stâncilor Biserica lui Vlaicu și Laleaua Albă ne-a trecut… ne-am văzut de drum. Încă o pată de culoare maro pe obrazul turismului nostru! Evident, oficial, Maramureșul geme de turiști…
Mda, si eu am fost recent in zona. Atat pe Valea Neagra e plin de mizerie, cat si pe afluenti Runcului care pornesc din padurile de langa Izvoare, mai ales prin padurile de langa cabanele alea mari cum mergi spre baraj. Niste torente superbe de munte, muschi, molizi mari, ferigi, etc. Si peste tot peturi in apa, pe mal, prin muschi, saci plin de mizerie, lemne taiate, drumuri distruse. Iubesc tara asta, dar oamenii din ea sunt de o mizerie si o josnicie si prostie si ignoranta de nedescris.
Sigur ca da. In fiecare iarna ma planuiesc ca primavara sa cobor in rapel pe torentii aia. Da mi i scarba printre peturi, carpe, cabluri electrice belite. Da, asa nu avem nici o sansa nici la turism, nici la respect