Evenimentul acesta – 10000 de numere de GRAIUL MARAMUREȘULUI – ne dă prilejul să ne oprim și să facem o retrospectivă a cotidianului Graiul Maramureșului, ziarul care s-a născut în 22 decembrie 1989.
M-am tot gândit despre ce să scriu în acest număr-eveniment. Ce să aleg dintre miile de articole, cine le mai știe numărul? Și am ales corespondențele din afara României. Adică legătura Maramureșului cu lumea cea mare, de pe aproape toate continentele.
Corespondențele trimise GRAIULUI, de peste tot pe unde am umblat, se regăsesc în multe cărți. Despre spații geografice și culturale diferite, văzute și receptate cu ochiul ziaristului. Cărțile scrise nu sunt doar note sau jurnale de călătorie, ci mai degrabă documente despre lume și timp, imagini văzute la ele acasă, sau frânturi de gânduri din lecțiile realității. Aventura cunoașterii începea la 17 000 de kilometri, departe de România, în țara celor 7107 insule – Filipine. Aceasta a fost prima mare experiență multiculturală. Acolo am înțeles cât de importantă este comunicarea și ce mult înseamnă să poți comunica. Am trimis acasă corespondențe aproape zilnic, iar bucuria cea mai mare a fost la întoarcere, când părinții copiilor mi-au mulțumit fiindcă în fiecare zi ei știau ce fac copiii lor. Palmierul era simbolul pe care îl așteptau!
Am străbătut Europa de la Est la Vest și de la Nord la Sud și aproape toate corespondențele se regăsesc în cartea “Europa de la Est la Vest. Cum va fi viitorul?” Cu lecții din Franța, Germania, Italia, Olanda, Danemarca, Spania, Portugalia, Belgia, Slovenia, Ungaria, Cehia…. După 23 de ani de la apariția cărții, răspunsul la întrebarea “Cum va fi viitorul” e mai actual ca oricând și nici pe departe lămurit. Am călătorit cu oameni sau instituții cu care am colaborat, sau pe cont propriu, pe toate meridianele. Și am trăit experiențe unice. Fie că vorbim despre bătrânul continent european, leagăn de civilizație, și ea încercată acum, sau despre experiența braziliană, sau zilele petrecute în China, sau momentele de spiritualitate trăite în Israel, sau croaziera pe Mediterana, cu opriri în Italia, Grecia, Turcia, Malta, toate trimise la Graiul Maramureșului și publicate în două volume “Meridianele ARMONIEI”. Și în altul “Cântecul, oglinda sufletului”.Corespondențe din Statele Unite ale Americii se regăsesc și ele în două cărți. Despre o altă lume, un teritoriu cât un continent, cu multiculturalitate și multidiversitate. Cu orgolii de mare putere și oameni vanitoși. Întotdeauna, demersul jurnalistic a încercat să vadă realitatea sub semnul diferenței și diversității. Căutarea și evidențierea punctelor comune. Generarea de atitudini și comportamente pozitive față de oameni, indiferent de nație, etnie, poziție socială. Doar așa înțelegi mai bine propria ta identitate. Așa cum se prezintă astăzi, lumea mare s-a micșorat, ajutată de tehnologie și de deplasările în interiorul ei, devenind un adevărat bazar cultural, pe de o parte, iar pe de alta, o arenă în care se desfășoară competiția între națiuni, economii, culturi…
Fiecare ieșire dincolo de granițele României a fost o lecție de adaptare și un exercițiu de îndemânare în lumea diversă. Am văzut, pentru a câta oară, că importantă nu este atât realitatea însăși, cât mai ales modul în care o «lecturezi» și din care răzbat valorile: demnitatea unei nații, spiritualitatea ei, cultura pe care o are, tradițiile bine conservate, respectul pentru ceilalți.
Trăim în vremuri marcate de nesiguranțe mari între națiuni. Asistăm, din păcate, pe lângă dizarmonia lumii globale, la curse ale înarmării, la relocare de teritorii, la dorința de a stăpâni și a domina, la pandemii care dau armonia peste cap. Roata istoriei, mai recentă sau mai îndepărtată, ne arată că ura conduce la ură, că războiul nu duce la pace, că o civilizație armonioasă, cu atât mai mult cu cât aceasta este globală, nu se construiește cu ură și conspirații.Am scris despre cât de mult se greșește. Și la noi, și la alții. Avem probleme de mediu și schimbări climatice, poluăm apele, tăiem pădurile, distrugem biodiversitatea, risipim energiile umane, nu valorificăm resursa umană, mărim distanța dintre cei doi poli – sărăcie și bogăție, ne credem invincibili și stăpânii lumii… Vrem să avem libertate de conștiință, libertate de exprimare, de asociere liber consimțită, să avem libertate religioasă și uităm că libertatea nu are valoare fără condiții adecvate pentru folosirea ei: comportament adecvat, respect pentru valori, respect pentru semeni, respect pentru lege, pentru normele de conviețuire socială.
De acasă, lucrurile ți se par mult mai simple. Când pleci, însă, departe, le vezi cu alți ochi. Cineva îmi spunea că doar uitând cine suntem ne putem reinventa…
Trăim într-o lume în care valorile nu sunt universale, iar tradițiile și culturile multiple te derutează dacă nu ești pregătit. Vedem orgoliul țărilor mari, dar și al țărilor mici. Am văzut ce înseamnă orgoliul american, la World Trade Center, dar și cel chinez, de pe Marele Zid chinezesc, sau cel israelian, de la Zidul Plângerii, din Olanda, sau Danemarca, traversând Brazilia și rememorând lumea de pe Muntele Tabor, din agora romană sau grecească. Țările au orgoliul lor, dar și oamenii au vanitatea lor. Sunt mulți ani de când cel mai sărac președinte, cel al Uruguayului, criticând birocratizarea ONU, spunea de la tribuna înaltului forum că ONU ar trebui să înțeleagă că săracii lumii nu sunt din Africa sau din America Latină, ci aparțin întregii lumi și sunt un exemplu al eșecului politicilor. Nu greșea cu nimic atunci și se vede asta astăzi.
Am scris despre cum lucrurile bune se învață și se transmit. La fel și cele nocive. Despre a ști să separi binele de rău, urâtul de frumos, adevărul de minciună, recunoștința de răutate – repere pe care le dobândești educându-te, experimentând. Doar așa înveți. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
10000 de numere de GRAIUL MARAMUREȘULUI! O istorie din care vezi, dacă-i răsfoiești paginile, că nu poți proiecta viitorul fără a înțelege trecutul, dar nici nu poți rămâne cramponat în trecut, fiindcă rămâi corigent la viitor. Care vine, vrem, nu vrem, cu provocările lui. Cu o altfel de economie, cu tehnologii desprinse din SF, cu schimbări climatice, cu migrația, cu pandemiile… Școala viitorului va fi altfel, sistemul de sănătate va avea provocări mari, resursele vor fi limitate, economiile se vor globaliza, sau dezintegra, nimeni nu știe cu exactitate.
Dar cea mai mare provocare, cred eu, va fi pentru om. Pentru felul în care gândește și cum se adaptează la schimbare. Cineva mă întreba dacă jurnalismul este vocație sau profesie? Răspunsul e simplu: este și vocație, și profesie, și comunicare, și persuasiune, și modelare și educație… Este o profesie care presupune tot atâta libertate, câtă conștiință față de ceea ce faci. Ca tip de cunoaștere, ziaristul trebuie să respecte realitatea care îl înconjoară și să se inspire din ea, iar ziarul, în ansamblul său, să se constituie într-o valoare, supusă judecății cititorilor săi. Jurnalismul este o profesie pe care o faci mediocru, bine sau foarte bine, în funcție de pricepere, talent, muncă și, nu în ultimul rând, respectul pentru cei cărora li te adresezi. Jurnalismul, dacă îl faci cu plăcere și responsabilitate, îți dă satisfacții. Mai ales în vremuri grele!
La mulți ani, dragă GRAIULE, pe care te-am dus prin lume și către care am trimis atâtea gânduri!
