Ec. Gheorghe Tomoiagă (foto) este de 8 ani şeful Centrului de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Dizabilităţi Sighetu Marmaţiei. Pe domnia sa am întâlnit-o în curtea instituţiei, în mijlocul câtorva beneficiari, care în cârje, care în scaune cu rotile, mai toţi sub 40 de ani, care-l salutau zâmbind şi-l întrebau când se mai duc în excursie?
”De cei 131 de beneficiari cazaţi în Centrul nostru se ocupă personal specializat alcătuit din medic psihiatru, asistent social, psiholog, 3 medici de familie, energoterapeuţi, psihopedagogi de recuperare, 10 asistenţi medicali, infirmieri, îngrijitori, spălătorese, bucătărese şi muncitori de întreţinere. Capacitatea Centrului este de 120 de locuri, dar la începutul mileniului au fost şi 160 de persoane cazate aici. Reabilitarea clădirii s-a făcut ca la carte între 2006-2010. Din păcate, nu tot proiectul a fost finanţat până la capăt, astfel încât bucătăria nu corespunde circuitelor şi nu avem încă autorizaţie de funcţionare de la Sanepid, dar nici de la ISU. Asta înseamnă că nu suntem acreditaţi şi funcţionăm cu alt statut. După ce am montat senzorii de fum şi am deschis două uşi ni s-a cerut şi o expertiză de rezistenţă la foc. Între timp s-a schimbat şi legislaţia şi trebuie să o luăm de la început. Aici sunt 35 de camere cu 2, 3, 4 sau 5 paturi. Beneficiarii au vârste cuprinse între 18-88 de ani. 60 de procente sunt de vârsta a doua, restul de vârsta a treia. 55% femei, 45% bărbaţi. Majoritatea au probleme psihice, loco-motorii sau asociate. Foarte puţine persoane sunt fără tratament psihiatric. 40 dintre ei utilizează scutece, iar 28 sunt imobilizaţi. O parte dintre asistaţii din Casele de Tip Familial care împlinesc vârsta de 18 ani sunt repartizaţi la centrele pentru adulţi din Sighet sau Poienile de Sub Munte. Aproape jumătate dintre beneficiari provin din rândul familiilor. Unii sunt vizitaţi constant sau periodic, alţii deloc.
Centrul este o instituţie fără personalitate juridică şi este subordonat ierarhic Consiliului Judeţean Maramureş şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, care asigură cea mai mare parte din finanţare. Restul vine din contribuţii băneşti (80% din pensie, dar nu mai mult de 602 lei din partea beneficiarilor care obţin venituri sau aparţinătorilor), plus sponsorizările. Costul mediu este de circa 1.800 lei de persoană pe lună, diferenţa fiind suportată de la bugetul de stat. Internarea în centru se face pe baza unui dosar administrativ. În ultimii 2 ani nu s-a făcut nici o internare din exterior, ci doar din sistem. În acest an au decedat 9 persoane.
Curtea instituţiei şi parcul cu bănci, jocuri şi pomi fructiferi se întind pe vreo 5 mii de metri pătraţi. Aici organizăm activităţi recreative, plimbări în aer liber. Cei ce se pot coordona singuri, pot ieşi în oraş de 3-4 ori pe săptămână cu bilet de voie. Cu ceilalţi organizăm plimbări în grup sau excursii în apropiere, cu microbuzul nostru pe care l-am primit de la Crucea Roşie din Germania. Primăvara, vara şi toamna mergem în excursie la Muzeul satului sau la lacul Tepliţa. Avem şi tineri voluntari italieni, care timp de 45 de zile pe an vin şi se ocupă de noi. Mâncarea este bună, diversificată şi multă, 3 mese calde plus un supliment. Alocăm între 13-16 lei pe zi şi persoană pentru hrană Avem centrale termice pe gaz, apă caldă când dorim şi căldură confortabilă, iarna. În perioada sărbătorilor de iarnă avem un grup de colindători cu care facem repetiţii şi umblăm cu colindatul pe la instituţiile din sistemul nostru. Sponsori constanţi: ec. Vasile Godja şi Plimob SA”.
