Municipiul Baia Mare este de o vreme în plin şantier. Cu tot deranjul, salutăm… nu s-a petrecut „un deranj” în Baia Mare de când a schimbat Anghel bordurile. Şi n-o spunem ironic. Sigur, cu rezervele de rigoare: locuitorii de pe strada Rozelor sunt dărâmaţi psihic de şantierul la care sunt supuşi de o jumătate de an, nu se mai termină, au plecat deja două firme de la lucrare. Şi încă nu au reuşit să îngroape o ţeavă de canalizare şi una de apă.
Se intră greu în oraş pe la Italsofa, sperăm să nu se încurajeze edilul şi să dea drumul la lucrări deodată şi la pasajul de la Auchan, că va fi dezastru. Se schiţează o pistă de biciclete de-a lungul Săsarului pe care jurăm c-o vom parcurge fie şi cu piciorul. Ei, şi văzând toate aceste şantiere, aceste „deranjuri”, am decis să ridicăm poalele oraşului şi să vă arătăm câteva dintre secretele pierdute sau uitate ale urbei.
În spatele Liceului Tehnologic, fost nr 1, în zona terenurilor de tenis, peste Săsar sunt mai multe ţevi, o punte şi…un fost pod de beton, acum dărâmat, aruncat în râu! Şi dacă tot am ajuns pe malul Săsarului, trebuie să vă atragem atenţia că râul ăsta, aşa cum e el, are mai multe insule! Una în spatele Kauflandului de la IMMUM, alta la pod pe Griviţei, alta la pod la Podu Viilor, una mult în aval, înainte de ieşirea din Baia Mare. Săsarul primeşte în continuare „prinos” de ape uzate din fel de fel de surse, de la spălătorii auto la cartiere, ape dubioase, iar la final, „preaplinul” de la staţia de epurare a oraşului, se vede clar ţeavă şi deversare. Dar să nu uităm poluarea, firul roşu de apă ce vine de pe strada Nucului, pe sub drumuri naţionale şi prin curţi de firme serioase. Iar dacă vă imaginaţi că apele industriale nu mai există, priviţi fosta epurare de la Phoenix, în timp ce curtea arată ca după bomba de la Hiroshima, o parte din ape merg spre Săsar, altele spre Craica! Ne-a mai ajutat şi Google Earth, pe alocuri nu ne-am putut apropia, ba de garduri, ba de câini, ba de junglă. Apropo, cum va trece pista de biciclete din Baia Mare spre Sat Săsar, printre romi, câini, gunoaie, molozuri, deversări? Clar e de parcurs. Cât despre Săsarul în general, unde nu e la vedere, în centru, e încă plin de gunoaie fel de fel, se învecinează cu cimitire de maşini, cu grădini, cu piscine ascunse bine de ochii lumii. Are viaţă adică! Cu cele ce de-curg în/din el, dacă prindeţi ironia… Şi dacă aveţi dubii că, de cealaltă parte a oraşului, râul Craica are o soartă mai bună, vă înşelaţi. Şi nu insistăm asupra străzii-cartier de bidonville Craica. Cunoaştem, cunoaşteţi. În câmpul ce aparţine satului Chechiş, cel cu fabricile, sunt deversări discrete dinspre ambele fabrici de mobilă, una e cu lac controlat de ape uzate, alta e doar cu o scurgere spre râu. Situaţie cunoscută, vizibilă în rapoarte de peste ani ale Agenţiei de Mediu, unde se considera situaţia existentă şi cunoscută, dar interesul economic ar prima. Aşa este. Dar situaţia există, e reală.
Să nu ne crispăm însă, să nu ne agăţăm doar de Săsar. Baia Mare mai are secrete. Are cimitir evreiesc pe strada Bobâlna. Are un drum de piatră ce dă din Colonia Topitorilor, de la staţia de tratare a apei potabile băimărene spre lacul Bodi Ferneziu! Are acea stradă a Nucului pe care, de te duce maşina, ajungi până sus, pe culmea Morgău. Are vecină strada Viilor, cu fel de fel de mustăţi. Şi mai are absolut logica prelungire a străzii Gării spre Tanatorio, deocamdată schiţată. Alt şantier, altă idee necesară. Am revenit şi acolo, dar mai degrabă căutând coteţele de porci de odinioară, acolo era gospodăria rurală a celor de pe strada Gării/Ţepeş. Nu mai sunt coteţe, ba creşte o creşă, dar… barăcile mai sunt şi câţiva gospodari mai au grădini! Împrejmuite, cochete, ba am văzut ceapă şi mărar mai mari ca în satele din jurul oraşului ori de pe Valea Izei! În fine, să nu uităm alt loc oarecum pus la secret, calea ferată dintre Baia Mare şi Baia Sprie, care străluceşte prin lipsă! A dispărut. Nu mai e. Nu se mai cară minereu, n-a mai fost nevoie. Deşi… un trenuleţ turistic, după o mare curăţenie pe traseu sau dimpotrivă, cu o intrare în ruinele fostei industrii, ar fi fost interesante.
Am atins doar la suprafaţă şi doar în 2-3 ore câteva din locurile uitate ale Băii Mari. Dacă are vreo noimă să scotocim prin trecut…mai revenim!!!
calea ferată dintre Baia Mare şi Baia Sprie, care străluceşte prin lipsă! A dispărut. Nu mai e. Nu se mai cară minereu, n-a mai fost nevoie. Deşi… un trenuleţ turistic, după o mare curăţenie pe traseu sau dimpotrivă, cu o intrare în ruinele fostei industrii, ar fi fost interesante. – acea cale ferată trebuie uitată. Trebuie făcut un fel de tram-train care să circule prin oraș, în locul autobuzului. Ca in Elveția. Dar asta-i România.