Urci în munţi, mai cu maşina, mai pe jos, mai cu ochii la hribi, mai la urs. În sfârşit, dai de o îndrumare turistică. Nu că n-ai şti unde eşti, dar poate afli ceva nou, o idee, un obiectiv, o durată de traseu. Când colo, nu vezi bine. Pui ochelarii. Nimic. Sari peste crengile lăsate de exploararea forestieră, ajungi la baza semnului şi constaţi, da, că e alb! S-a şters tot. O garanţie a calităţii turismului neaoş.
