Farmecul vieții mă luminează când singur mă conving că realitatea îmi oferă surprize înălțătoare, îmi îmblânzește fermitatea unor gânduri. Și mă pune în rezonanță cu memoria. Cum ar fi devenirea unor tineri în numele Limbii Române. Al cuvintelor care cântă. Mi se întâmpla în urmă cu cinci ani. Tânărul Bogdan Vanca, pe atunci elev la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, acum student clujean, mă invita la un moment omagial dăruit lui Nichita Stănescu. Accept invitația! Stau într-o margine și încep să mă acomodez cu atmosfera creată de tineri. Aveam ca sprijin la invitație și pe profesoara Monica D. Cândea, un redutabil cadru didactic, cu orizonturi largi culturale. Așa că întâlnirea cu tinerii, în numele poeziei, a avut o aură sporită.
Așa am devenit oaspete, apoi invitat permanent al Cenaclului „Voci eminesciene”, unde mi-am retrăit adolescența lirică. Cât m-am priceput am devenit și sfătuitor. Într-o sală cu cărți și reviste literare, vreo 20 de elevi erau adunați la chemarea poeziei. Îmi rotesc privirea peste privirile lor întrebătoare. Așa mi s-a părut mie, că sunt sub semnul marilor întrebări. Alături, trei distinse profesoare, sortite cuvântului, armoniei și iubirii de frumos. Profesoara de limba și literatura română, Monica D. Cândea, cu izbânzi în critica literară, profesoara Alina Bîrsan (atunci Andreicuț), pentru care muzica nu este numai o onoare de catedră, ci și o reușită îngemănare între cuvânt și armonia sferelor sufletești, și profesoara documentarist, Ramona Fonai.
Le-am simțit emoția de a-și vedea elevii în ipostaza descoperirii de sine. Recunosc, întâlnirea cu tinerii care stau sub auspicii eminesciene a fost un prilej de a mă privi într-o oglindă imaginară. Să rememorez tocmai ipostaze ale devenirii mele întru iubirea de poezie, pe când eram de vârsta lor. Din toată această oglindire, de acum o jumătate de veac, am făcut o poveste pe care am depănat-o pe scurt în fața acestor adolescenți, care deveneau din ce în ce mai absorbiți chiar de realul în care erau. Eu îi priveam până la încredere în ochi. A venit rândul lor să se manifeste. Prin poemele scrise, ori eventuale întrebări. Eu eram nerăbdător să ascult creațiile lor. A intrat în rol principiul bulgărelui de zăpadă. La început mai timid, apoi în îmbrățișata relaxare. A început Camelia Maria Nistor, care a citit poeme din propriul ei volum de versuri – Cheia către infinit, apărut la Valea Vinului, 2021. Pe ultima copertă citesc un gând propriu: „Orice om de succes a fost cândva un om simplu.” Autoare la 15 ani!
Patricia Felicia Pop își punea întrebări existențiale: ce este viața? Când începe? Cine suntem noi? Lorena Micle, abordând formula eseistică, constata nevoia de cultură, nevoia de a fi noi. Flavia Miclăuș glosa pe tema iubirii, iar Maria Grek rostuia premoniții despre vremea ce vine și suferința să plece ca o roată. Eduard Bognar scria despre mamă, Adrian Oșan despre libertate, și care este agenda realității pe care o trăim. Au mai citit texte, lirice sau epice, Andreas Mureșan, Nicol Bărbuș, Ștefan Amarandei, Cristina Cionca, Cristina Kubaș. Unii dintre ei acum sunt studenți. În generația actuală mă regăsesc în energia tinerilor cutezători în cuvânt cum sunt: Angelo Supuran, Andreea Mânzat, Nicoleta Chiș, Simona Vereș Pop, ori Andreea Szigeti. Și alți tineri prinși de vraja cuvintelor.
M-am atașat de acești tineri minunați! I-am invitat la sediul Reprezentanței Maramureș, a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Cluj, la lecturi cu autorii consacrați, inclusiv la Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, unde s-au întâlnit cu scriitori din țară și Europa. Având rosturi redacționale la revista „Nord Literar”, am dus cu mine spiritul revistei printre tineri. Unii s-au regăsit cu creații proprii în coloanele ei. Acum spiritul revistei este amplificat prin prezența la întâlniri a scriitoarei Dana Buzura-Gagniuc, managerul revistei, și a poetului și editorului Flaviu Claudiu Mihali, tehnoredactor.
Au trecut cinci ani. Când eram la început de drum, investiția de încredere era absolut necesară. Așa poate veni și confirmarea. M-au avut alături! Tinerii au lansat chemarea: credeți în noi! Generațiile s-au perindat, dar chemarea a rămas. Au înțeles că semnificația artei are un pronunțat caracter al libertății. Și cum întâlnirile noastre au stat sub semnul lui Eminescu și Nichita Stănescu, le-am reamintit un gând al marelui ploieștean: „Adolescenți, voi visători, care vă pregătiți de muncă spre a vă justifica faptul că sunteți, vă reamintesc vorba gândită cu gânduri de romanticul sculptor Rodin, care zicea cu îndreptățire că a avea talent înseamnă să-ți facă plăcere ceea ce muncești.”
Ave, Cenaclul „Voci eminesciene!” Aventura cuvântului îți aparține!
P.S. Astăzi, ora 13, are loc întâlnirea de cenaclu aniversară cu participarea Cenaclului Rivulus Dominarum a revistei Nord Literar. Vor citi Dana Buzura-Gagniuc și Flaviu Claudiu Mihali. Și evident tinerii eminescieni. Invitați, poeții Gheorghe Pârja și Nicolae Scheianu. Vor avea loc discuții cu tema „Eminescu, între spirit național și european” Organizatori: profesoarele Monica Dana Cândea, Alina Bîrsan și Ramona Fonai.
