Duminică, 7 decembrie 2025, a XXVII-a după Sfintele Rusalii, a vindecării femeii gârbove, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească și a rostit cuvânt de învățătură.
„Suntem în duminica din imediata apropiere a prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, învățătorul cel bun și blând și mult milostiv, deci în duminica XXVII-a după Sfintele Rusalii, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Pasajul evanghelic ce se citește în această duminică ne relatează minunea vindecării femeii gârbove, o femeie mult răbdătoare, aparent anonimă, neobservată de nimeni, dar văzută de Dumnezeu pentru îndelunga ei răbdare și suferință, pentru smerenia ei, pentru felul în care înțelegea să-și încheie viața propriu-zisă, ea nu mai cerea de la Dumnezeu vindecare, pentru nu spera să primească, cerea mântuire sufletească. Deși nevăzută de nimeni, stând undeva în locul cel mai de pe urmă, a fost văzută de Mântuitorul, care predica, le vorbea sâmbăta în sinagogă. A chemat-o în față și a arătat-o tuturor că este mult răbdătoare și plină de credință, care-și caută și-și dorește mântuirea sufletească. A numit-o fiica lui Avraam, spre scandalizarea cărturarilor și fariseilor, însă Mântuitorul, cunoscând gândurile lor și a îndreptat, a încercat să îndrepte cugetarea lor strâmbă și a zis: fiecare dintre voi, oare nu-și organizează casa și gospodăria și vietățile cele necuvântătoare nu le hrănesc cu un pic în zi de sărbătoare sau sâmbăta, dar această fiică a lui Avraam, o numește fiica lui Avraam, o înviază propriu-zis pentru credința și răbdarea ei, pe care, iată, suferința, satana a legat-o, iată, de 18 ani, nu se cuvenea să fie vindecată în zi de sâmbătă, ceea ce însemnează că sâmbăta a fost făcută pentru om, nu omul pentru sâmbătă. Este o lecție de schimbare a mentalității vechi a poporului ales și a mentalității noastre, a tuturor, care, uneori, punem lucrurile pământești și regulile mai presus decât rânduielile dumnezeiești și sfinte. Asta înțelegem în această perioadă în care se cuvine să ne pregătim pentru cele mai scumpe și luminoase sărbători, cele ale Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tot în această zi o pomenim și pe Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș, una dintre cele mai tinere Sfinte ale Bisericii, care, la doar 12 ani a fost ucisă de tatăl său pentru că făcea un lucru deosebit: și anume dădea milostenie la copiii săraci, îi îmbrăca, îi iubea și îi prețuia pe cei ce nu aveau cele necesare, iar ea a fost ucisă cu o secure, cu toporul, și locul martiriului ei s-a umplut de lumină. De aceea, creștinii din Târnovo, Bulgaria, au socotit-o chiar din acel moment, și pentru puritatea ei, o sfântă. În secolul XIII s-au întâmplat aceste lucruri, iar la începutul secolului XIV, la 1310, în timpul voievodului Basarab I întemeietorul, Sfânta a dorit să vină la Curtea de Argeș, să fie Sfânta poporului român, ocrotitoarea copiilor și iubitoarea curăției acestora și a părinților care-și cresc copiii în responsabilitate, în credință și în rânduială sfântă. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul a fost alcătuit din părinții Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”:
Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial, Protos. Serafim Bilț, eclesiarh, Pr. Dr. Valeriu Vana, consilier eparhial pentru pelerinaje, responsabilul Agenției „Pelerinul Creștin”, Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Liceal Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Ionuț Pleș, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, consilier eparhial cultural, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Vlad Nechita, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Petru Vasile Bud, referent secretariat, Diac. Ionuţ Hotico, referent secretariat, Diac. Ciprian Mihai Rus, contabil, Diac. Alexandru Cupşinar.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Denis Sulițanu, care astăzi sărbătorește 10 ani de la înființare, și Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, dirijat de Prof. muzicolog Paula Bondre.
Cuvântul de învățătură
Un cuprinzător cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin despre pericopa vindecării femeii gârbove, cât și despre Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș.
„Femeia gârbovă reprezintă legea Vechiului Testament, care era moartă, nu mai putea să facă nimic pentru om, și atunci a venit Hristos, la plinirea vremii. A venit Hristos, S-a Născut de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, a copilărit în casa Maicii Domnului și a Dreptului Iosif, protectorul Lui, iar la 30 de ani S-a botezat și a început lucrarea de mântuire a neamului omenesc, aducând cuvântul lui Dumnezeu pe Pământ. El era Însuși Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, așa Îl numesc Sfinții Părinți pe Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și Icoana Iubirii Tatălui întrupată. Și a început să vorbească lumii, să-i lumineze, să-i vindece și să-i așeze pe calea adevărului și viața care duce spre Împărăția lui Dumnezeu. S-a autointitulat, în mod adevărat și corect, „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Deci, a intrat în sinagogă în zi de sâmbătă ca să vorbească. Acolo se adunau comunitățile. Și, ca și în vremea noastră, sunt mulți oameni cu vizibilitate, sunt personalități, sunt oamenii care lucrează în slujba Bisericii. Pe vremea evreilor era seminția leviților, care erau consacrați lui Dumnezeu, slujitori la templu, slujitori lui Dumnezeu. Sunt mulți oameni, care, aparent, sunt anonimi, dar foarte importanți și altă categorie de oameni foarte simpli, modești, aproape nevăzuți, neobservați, dacă nu chiar ignorați. Așa s-a întâmplat în sinagogă, când Mântuitorul, înainte de a începe să vorbească, a văzut cu ochii Lui Dumnezeiești că undeva, la urmă de tot, este o ființă în multă și mare suferință, o femeie care era gârbovă. Era la urmă de tot, n-o vedea nimeni și n-o băga nimeni în seamă. 18 ani a venit la sinagogă purtând aceeași suferință. Ce putea ea să ceară? Ea nu cred că cerea vindecare, că nu spera să se vindece. Nu mai cerea vindecare fizică, dar nu renunța să ceară mântuire sufletească sau izbăvire și viață veșnică. Și de aceea venea de 18 ani la sinagogă. Și Mântuitorul a scos-o de acolo și a adus-o în față. A chemat-o în fața celorlalți. Și i-a spus niște cuvinte încurajatoare: îndrăznește fiică, ești dezlegată de neputința ta. Mântuitorul a venit să vindece, să dezlege omul de păcat. A venit să fie aproape, să nu i se pară omului că-i Dumnezeu prea departe. A venit în maximă apropiere față de noi. A luat trup, ca să putem să-L vedem, să-L simțim, să-L auzim vorbind și să-L vedem umblând printre oameni și, în special printre cei păcătoși, printre vameși și păcătoși, nu în cercuri înalte. Întâi S-a adresat cărturarilor și fariseilor, care nu L-au respins. Apoi a luat calea mulțimilor și mulțimile L-au urmat și s-au dus după El. Aici este conflictul între popor și elitele poporului ales, care, în cele din urmă, atât de mult L-au urât, că L-au judecat și L-au Răstignit și L-au omorât, așa cum erau profețiile. Tot ce s-a întâmplat a fost conform profețiilor. A venit să redea omului demnitatea, să așeze femeia la locul potrivit, acolo unde a așezat-o Dumnezeu când a hotărât să trimită în lume pe Fiul Său, să Se Nască și să crească, să ne mântuiască.”
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
