Silvia Dobrinean și-a expus pentru prima dată creațiile din colecția „Straie Silvane” în Baia Mare. Creatoarea a fost prezentă cu produsele ei vestimentare unice și lucrate cu multă migală și gust în cadrul târgului „Mărțișor cu Dor”. Silvia Dobrinean te impresionează de la prima vedere prin eleganța sa, prin simplitate și prin modestia cu care vorbește despre propriile creații. Recunoaște că în spatele produselor finite este multă muncă, dar și un efort uriaș pentru a face rost de materia primă necesară cămășilor pe care le realizează și care sunt o îmbinație între tradiție și modernism. Deocamdată, Silvia Dobrinean s-a axat pe „reinterpretarea” cămășilor sălăjene, dar speră ca în viitor să se extindă și în alte zone, de exemplu în Maramureș, mai ales că între cămășile moroșenești și cele din Sălaj există asemănări.
R: Care este povestea Straielor Sălăjene?
S.D.: Sunt croitoreasă și m-am axat pe croiul spăcelelor tradiționale, în special mai puțin pe cromatică și pe dispunerea câmpului ornamental sau simbolic. Am câteva tipuri de croiuri cu care am început. E o colecție relativ nouă, abia de vreo 2 luni am lansat-o și intenționez să acopăr toate satele din Sălaj cu câte o cămașă care să reprezinte satul respectiv. Practic, în colecția Straie Silvane este reinterpretată cămașa tradițională sălăjeană printr-o estetică contemporană, păstrând însă respectul deplin pentru patrimoniul românesc.
Fiecare piesă pornește de la un spăcel autentic, documentat cu grijă, și este tradusă într-o formă modernă, purtabilă, fără a altera esența culturală a modelului. Prin această colecție nu îmi doresc să descurajez reproducerile spăcelelor / iilor / cămășilor bătrânilor noștri păstrate, ci să aduc în atenția publicului frumusețea și noblețea acelui mod de lucru — migălos, ritualic, profund uman — și să încurajez mai departe deprinderea meșteșugurilor autentice și crearea de noi cămăși cu tehnici vechi, indiferent de zona etnografică sau comunitatea etnică din care provine.
R: De unde v-ați inspirat?
S.D.: E o pasiune de-a mea, cusutul și tradițiile. Practic, am îmbinat ambele domenii. Am crescut la oraș, la Zalău. Bunica mea s-a recăsătorit la Zalău și am crescut la bloc. Ea venea dintr-un sat de pe malul Someșului, Someș Guruslău, era croitoreasă și a venit cu toată cultura tradițională. Și-a împodobit apartamentul ca într-o casă de la țară, și geamurile, și ușile, cu tot felul de cusături. Cum era obiceiul de la sat. Bunica mi-a fost model de inspirație. Mi-am făcut mie o primă cămașă pentru Paști, cu 6 ani în urmă. Aceasta stă acum la baza colecției Straie Silvane.
R: Lumea ce a spus când a văzut colecția?
S.D.: Sunt persoane cărora le place foarte mult, doar că prețurile sunt în acord cu munca pe care o depunem, cu salariile și cu prețul, cu costurile pe care noi trebuie să le achităm pentru a le putea produce. Prețurile sunt mai mari, lumea adoră cămășile, dar când vede prețurile dă puțin înapoi. Probabil sunt obișnuiți cu prețurile foarte mici la chinezării sau din India făcute, fără să respecte vreo cutumă locală.
R: E o colecție ce se adresează strict sălăjenilor?
S.D.: Nu neapărat. Dacă am venit în Baia Mare cu ea, înseamnă că se poate adresa oricui care rezonează cu modelul și cu stilul. Sunt 3 reinterpretări și mai urbane, mai tinerești, am încercat să ajung și la publicul tânăr. Sunt doar din materiale naturale realizate și am câteva care au mărgele din plastic sau la o cămașă am o combinație de in cu vâscoză și puțin polyester, în rest toate sunt fie in, fie bumbac 100%. Materialul îl procur de pe internet cel mai mult, din câteva surse cu care am stabilit contact. Asta e cea mai mare problemă: continuitatea la furnizarea de materiale. Așa că acum am încercat să găsesc un producător de țesături, in nu se mai fabrică la noi, deși la Jibou a fost fabrică de in și filatură, azi nu mai e. Mai este în Lituania, în câteva țări din Europa. Am intrat în contact cu ei, dar costă, vine cam 100 de lei/metru și bineînțeles orice cămașă în care intră 2 metri de material, plus muncă sau alte accesorii are un preț pe măsură.
R: Vă gândiți ca pe viitor să extindeți această inspirație, de exemplu să luați ca model, cămășile din Maramureș?
S.D.: Ar putea fi, mai ales că sunt multe asemănări între unele cămăși. Și la faptul că noi avem în Sălaj cu platcă, Maramureșul are gulerul pătrat, la noi e rotund pe lângă gât. Avem și noi și cu cipcă, sunt multe cămăși asemănătoare.
R: Aveți în plan să ajungeți chiar pe piața internațională?
S.D.: Cred că aș avea nevoie de minimum 5 ani, nu mă aștept acum așa repede să mă extind.
R: Ce le-ați spune celor care vă admiră cămășile, dar nu sunt foarte deciși să achiziționeze un produs al dvs?
S.D.: Cred că fiecare trebuie să vadă dacă e atras instinctiv de un anumit model. Dacă le place să îl ia, chiar dacă e un efort financiar. Și pentru noi a fost un efort să îl producem, dar am pus mult suflet și muncă în el. Noi putem fi găsiți în Zalău. De asemenea, am Atelier Silvia Dobrinean pe facebook, Instagram și pe TikTok.
