Absolut tot ce trăim azi în materie de civilizație și de nivel de trai se datorează Energiei. Avem ce avem în materie de confort din cauza curentului electric, a gazului metan, a petrolului, nu e niciun secret. Recenta criză a petrolului, nici măcar una din cele mai mari din istorie, arată cât de fragili suntem, ca economii, ca oameni. Cum am fi brusc fără ele? Ne-am prăbuși. Clar.
Am recitit recent „Sfârșitul petrolului”, bestseller scris de Paul Roberts, om din branșă, cunoscător fin al Arabiei, al marilor jucători din piață, al OPEC, ce prevedea un dezastru în caz că nu ne reorientăm. Omul abordează și gazul, și cărbunele, cu aceleași concluzii: într-o bună zi, se vor termina. Și trebuie să fim pregătiți pentru alternative. Bestsellerul s-a scris în 2004. Vorbea la modul futurist despre energia eoliană, de cea fotovoltaică, de mașini electrice, de baterii cu hidrogen etc. Dar avertiza și că OPEC și marile companii de Oil se vor lăsa duse greu, ba fiind ultrabogate, ele vor fi cele ce vor investi primele în energii alternative, cu scopul de… a le încetini evoluția. Aproape tot ce a scris omul s-a întâmplat, semn că era de acolo, din branșă, știa. Știa de marile companii ce scurmă pământul Africii și al țărilor cu democrații modeste sau chiar cu dictatori, pentru a căuta ultima fărâmă de țiței, gaz, cărbune. Vorba mucalitului: „Mă simt atât de singur…aș avea nevoie de companie. De preferință una petrolieră”. Vorbea de asemenea și de Rusia, cea care are resurse imense, dar nu le poate exploata din cauza depărtării și a lipsei de drumuri și de infrastructură.
Ce trăim acum? Un război pe față al Energiei. Inițial între SUA și Rusia, primii încercând să vândă gaze de șist și petrol Europei și lumii, în defavoarea Rusiei. Sau amintim Venezuela cea cu cele mai mari rezerve din lume, recent adusă „din sfera Rusiei”. Sau strâmtoarea aceea blestemată, Ormuz. Apropo, între timp, China, ca răspuns la blocada la Ormuz, a blocat pasul Scarborough Shoal din Marea Chinei de Sud, doar că toată lumea se preface că problema nu există. Numai că și așa e prea simplist, uităm din calcul marii jucători. Cele mai importante 100 de companii mondiale de petrol și gaze au câștigat, în această perioadă, în jur de 30 milioane de dolari pe oră(!!!!) de când a început războiul din Iran, criza, creșterea de prețuri la pompă, constată The Guardian. Iar spaniolii Repsol, cei foarte certați cu Trump, au recăpătat controlul asupra propriilor instalații petroliere din Venezuela, ca să tacă. Apoi, să amintim pe cei ce n-au nici un deget de petrol, dar joacă la nivel înalt situația. Exemplu. Pe 23 martie, pariu de 500 milioane dolari pe contracte futures cu petrol, cu 15 minute înainte ca Trump să atace Iranul. Pe 7 aprilie, pariu de 950 milioane dolari înaintea armistițiului cu câteva ore înainte. Pe 17 aprilie, pariu de 700 milioane pe petrol înainte de deschiderea teoretică a strâmtorii Ormuz. Cineva din interior, care știa, a făcut averi. Și nu se vor opri, indiferent cât ne costă pe noi, cei mărunți. Fiecare șoc pe care îl dă Lumii un nebun sau un altul are în spate o echipă de băieți deștepți ce fac bani din asta. E profund ilegal…dacă îi dovedești…
Iar Paul Roberts, autorul de mai sus, neîncrezător în ce privește energia verde sustenabilă, a greșit. Lumea s-a speriat anii trecuți. Energia solară e omniprezentă, vedeți panourile. Țările serioase au început să șteargă praful de prin centralele nucleare. Mașinile electrice sunt pe străzi, le vedeți. Dar în 2022, încă 80% din consumul de energie provenea din combustibili fosili. Apoi a început să crească, cu 20%, per an, consumul de energie verde. Încă toată lumea speră, în secret, să nu mai depindă de dictatori și de nebuni. Islanda a forat direct în camera de magmă a unui vulcan și a făcut energie din roca lichidă. Alții au ore/zile cu prețuri zero la energie datorită unui vânt bun, cu fermele lor de eoliene atât de mult urâte de Donald. E o ofensă la adresa războaielor lor energetice, nu credeți? Există un ordin executiv semnat de el prin care, în decembrie 2025, a blocat orice investiție de gen în SUA, scrie BBC, 17 state plus orașul New York l-au chemat în judecată. Cam așa arată azi Adevărul din/despre Energie. Este lupta marilor companii și puteri, cu ași prezidențiali în mânecă, pentru a rămâne relevanți. 30 de milioane de dolari pe oră profit, în plin război? Afacere, nu glumă!
