Am mai abordat și o mai facem, dacă trebuie periodic, la fel ca groapa de gunoi de la Sârbi… până se înțelege. Maramureșul are o limită cu județul Cluj de doar 12-14 kilometri, dar e traversată de un drum național… absolut jalnic. Mai mare rușinea.
După Rohia, dinainte de satul Boiereni, faci dreapta pe DN 18 B. Până și Inteligența Artificială sugerează să dai un telefon sau ceva, înainte, drumul e rău. Da, este. Alunecări, rupturi, asfaltul efectiv ros. Plin de gropi, tremură mașina. În singurul loc de odihnă, în vale, e o reală groapă de gunoi ad-hoc, „o poiană” de gunoaie. Sus în vârf, alte gunoaie. Singura veste bună e că, față de recenta trecere, tabla de intrare în Maramureș nu mai e batjocorită cu patch-uri, abțibilduri și reclame. Adică nu se vedea scrisul de atâtea. Acum, sunt doar vreo două… deocamdată. Nu ascundem faptul că locul și înfățișarea sa sunt cu-atât mai dureroase cu cât drumul face legătura nu doar geografic, între Maramureș și Cluj, ci și sufletește, între Țara Lăpușului, Maramureș și satul Măgoaja din Cluj, unde s-a născut brandul și simbolul nostru Pintea Grigore Viteazul. Poate merita ceva mai mult, la cât ne împăunăm cu el!!!
