O revistă literară în Maramureş a fost visul mai multor generaţii de scriitori şi cititori. Afirmaţia nu are nici o exagerare în ea deoarece pot depune mărturie pentru cîteva decenii de visare. Cînd se contura o generaţie de oameni de cultură în Maramureş cu deschidere naţională dar şi europeană (Mihai Olos, Ion Bogdan, Ion Burnar, V.R. Ghenceanu, Mihai Cupcea, Simion Şuştic, Ion Iuga) s-au făcut tatonări ba şi izbînzi care au rămas repere de îndrăzneală în peisajul presei literare. Cei mai trecuţi prin timp ne aducem aminte cîtă bucurie intelectuală trăiam cu acele ieşiri în decor. Priveam cu nostalgie la alte oraşe care se mîndreau cu reviste literare spre care migram şi noi cu producţiile noastre scrise. Tînjeam după o revistă literară cu apariţie periodică (lunară) pentru a ne întemeia şi noi, acasă. Cu aproape cincisprezece ani în urmă, profesorul Săluc Horvat ne-a adus visul în realitate. A înfiinţat revista “Nord Literar” adunînd în jurul său o grupare de scriitori şi artişti plastici care s-au dovedit inspiraţi, cu har şi consecvenţi în demersul lor. Aşa la ora actuală revista “Nord Literar” are personalitate în peisajul cultural românesc. Dar şi în multe ţări ale lumii. Dosarul aprecierilor, din partea unor personalităţi stă mărturie. Care cuprind sugestii, laude şi observaţii. Cine va avea curiozitatea să cerceteze lista de colaboratori ai revistei se va convinge singur. Cum de o vreme încoace fac parte din echipa de editare, pot să spun că în centrul atenţiei stau creatorii din Maramureş, preţuindu-i în pagina tipărită cu condiţia valorii. Cu puţin timp în urmă am participat la Arad la Colocviul Naţional al Revistelor de Cultură care, anul acesta, a avut ca temă: “Vitalitatea unei instituţii: revista literară”. Şi revista “Nord Literar” sprijinită financiar de Consiliul judeţean Maramureş a fost pusă în această ecuaţie de cinste. Nu voi ascunde că se poate constata că revistele literare apar pe o piaţă dificilă pentru cultură. Numai cei care sînt “înlăuntrul fenomenului” ştiu cîte golgote urcă. Dar o fac. Evident cititorii sînt cei care pot cumpăni truda noastră. Din partea lor, pînă acum, avem veşti bune. Chiar din partea tinerilor care deschid poarta spre literatură.
Acolo, la Arad, s-au limpezit multe gînduri cu privire la revistele de cultură. Criticul Nicolae Manolescu a spus: “Pot să-mi imaginez o lume fără cotidiene, dar nu se poate imagina o viaţă literară fără reviste de cultură. Ştiţi cum arăta literatura română cînd nu erau reviste? Era pustiu. Dacă vrem să avem cultură, e nevoie de reviste literare. Televiziunile nu mai fac cultură. Nu putem conta pe ele. Tot pe noi trebuie să contăm. Haideţi să ne apărăm acest patrimoniu!”, ne-a îndemnat preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Putem vorbi despre cultură ca obiect de suveranitate naţională. Cine cunoaşte istoria presei literare va depune mărturie că România modernă este şi produsul scriitorilor. Mai întîi a fost imaginată şi apoi a fost pusă de oamenii politici în practică a intervenit şi criticul Răzvan Voncu. Deci sîntem o cultură şi o ţară formate şi de presa literară. E bine să se ştie asta şi se va înţelege mai bine de ce este nevoie aprinsă de o revistă literară în Maramureş. Astăzi se deschid “Zilele revistei Nord Literar” (ediţia a XI-a) care şi-au propus ca temă de dezbatere “Presa literară din nord-vestul ţării”. Ocazia prielnică pentru a contura noi idei despre revistele literare din această parte de Românie. Scriitorii maramureşeni alături de cei invitaţi, mulţi dintre ei conducători de fapt cultural prin reviste sînt invitaţi să-şi spună părerile. Sînt reviste care creează personalităţi şi personalităţi care fac reviste. Care ne ţin laolaltă. Poetul şi directorul revistei “Familia” de la Oradea poetul Ioan Moldovan recent dăruit cu Marele Premiu “Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Deseşti a definit revista de cultură ca fiind limba fiinţei naţionale. Dacă socotim că limba este tot: viaţă, existenţă naţională şi drum sigur spre viitor, vom înţelege mai uşor de ce este nevoie de reviste literare, a mai spus poetul cu stagiu liric şi în Baia Mare. Colocviul de la Baia Mare îşi propune să susţină proba de salvare de la rătăcire a unei specii care nu trebuie să se altereze: valoarea! Cultura română n-ar fi putut evolua şi sedimenta atîtea valori, personalităţi, opere fără rolul critic al revistelor literare. De aceea este nevoie de ele!
