Prin Încheierea penală nr. 541/09.02.2017, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.G.Z., pe o durată de 30 zile, din 9 februarie până în 10 martie 2017, inclusiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, faptă pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
În data de 6 februarie 2017 şi 8 februarie 2017, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul B.G.Z. l-a indus în eroare pe T.I.C., persoană vătămată, atribuindu-şi calitatea nereală de angajat al Spitalului Judeţean Baia Mare, sens în care a solicitat şi a primit suma de 300 lei, de la persoana vătămată, sub pretextul efectuării unor examene medicale pentru bunica persoanei vătămate, care s-a aflat internată la Secţia de Neurologie.
În data de 8 februarie 2017, organele de urmărire penală au constatat săvârşirea infracţiunii flagrante surprinzându-l pe inculpat în timp ce primea suma de 200 lei de la persoana vătămată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor comiterii a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din perspectiva periculozităţii inculpatului B.G.Z. se reţine faptul că, acesta a persistat în activitatea infracţională săvârşind fapte de aceeaşi natură cu cele pentru care a executat anterior o pedeapsă privativă de libertate, fapt ce denotă că acesta nu şi-a atins scopul.
Astfel, starea de recidivă postcondamnatorie, reţinută în sarcina inculpatului, a fost stabilită în raport cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin Sentinţa penală nr. 1399/30.05.2013 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 988/R/24.07.2013 a Curţii de Apel Cluj în a cărei executare inculpatul a fost arestat la data de 30.03.2013, fiind eliberat condiţionat la data de 05.04.2016 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 357 zile închisoare.
Din perspectiva gravităţii faptei de înşelăciune se reţine faptul că, inculpatul a indus în eroare persoana vătămată, căreia i-a creat reprezentarea că deţine calitatea de angajat al Spitalului judeţean Baia Mare, sens în care i-a pretins sume de bani sub pretextul depunerii unor diligenţe în vederea efectuării unor manopere medicale şi pentru o îngrijire medicală corespunzătoare, acordată bunicii persoanei vătămate, care s-a aflat internată în unitatea spitalicească, într-o stare gravă.
Astfel, inculpatul a profitat de contextul oferit de unitatea sanitară, unde sunt internaţi pacienţi aflaţi într-o stare de sănătate grav alterată, situaţie în care, membrii familiei sunt expuşi unui stres psihologic intens fiind predispuşi ca, într-o astfel de împrejurare să facă gesturi disperate pentru salvarea vieţii pacientului, inclusiv prin oferirea unor sume de bani.
Relevant este faptul că, inculpatul, pentru a crea aparenţa că este cadru medical, nu a pregetat să facă gesturi concrete de acordarea asistenţei medicale, respectiv: a hrănit pacienta oferindu-i ceai cu o seringă ataşată sondei, s-a prefăcut că reglează perfuzia şi a mângâiat-o pe frunte asigurând-o că pericolul vital iminent a fost depăşit.
În raport cu aspectele mai sus relevate, se apreciază faptul că, măsura preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiei formulate, iar din evaluarea circumstanţelor de comitere, a anturajului şi a mediului social din care provine inculpatul, a antecedentelor sale penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că privarea de libertate este necesară pentru a-l împiedica pe inculpat să mai săvârşească şi alte fapte antisociale, prezentând în concret pericol pentru ordinea publică.
Rezonanţa socială a unei astfel de fapte, în rândul comunităţii locale, a cărei frecvenţă de comitere este în creştere, conjugată cu circumstanţele reale şi concrete ale săvârşirii acesteia, îndreptăţesc să se considere că, în speţă, în privinţa inculpatului, luarea măsurii arestării preventive este proporţională şi echilibrată fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale inculpatului.
