• ARMONIA şi Coconii Deseştiului
În 1984, în satul Deseşti s-a deschis Sala „Nichita Stănescu”, ca semn al trecerii, de două ori, a marelui poet prin satul de pe Mara. Cu numele lui sunt botezate şi Serile de Poezie de la Deseşti, desfăşurate în fiecare început de toamnă. Anul viitor vor fi patru decenii de poezie la Deseşti.
Am spus şi susţin în continuare că prezenţa marelui poet la Deseşti a modernizat spiritul satului. Parohia Ortodoxă Deseşti şi Asociaţia care poartă numele poetului, tot din Deseşti, au avut ideea de a invita celebra corală ARMONIA la un concert de colinde. Cum ne aflam în preajma zilei de 13 decembrie, ziua în care Nichita s-a săvârşit din viaţă, corala a luat în seamă această zi din istoria literaturii române. I s-au alăturat şi copiii din Deseşti, miraculoşi colindători, chiar în sala poetului.
Prin ani, în decembrie, la Deseşti au venit mulţi prieteni ai poetului. De la fratele de poezie din Belgrad, Adam Puslojic, la Dora Stănescu, de la Teodor Lazăr, Ştefan Pop, sau Ioan Bora, la poeţi din Maramureş şi de mai departe.
Ziceam la concert: când ARMONIA cântă, muzele tac. Iar pruncii urcaţi în colind devin îngeri. Alături de Îngerul care a călătorit prin Nord. A fost o seară magică, de preţuire pentru poezia unui poet săvârşit din viaţă acum 34 de ani. Cu trupul meu spun vorbele lui: „Atâta să nu uitaţi: că el a fost un om viu, viu, pipăibil cu mâna. Atâta să nu uitaţi, că ar fi putut să stea la masă cu noi, la Masa Cinei cea de Taină. Atâta să nu uitaţi că el a trăit înaintea noastră”, spunea Nichita despre Mihai Eminescu.
